Marian Staș, profesor și membru al comisiei de experți pentru reformarea Educației, a fost invitatul zilei la 24 de minute. Expertul în educație a discutat cu Alice Iacobescu despre "Ce ne aduce reforma în educație?", "Va fi școala de mâine altfel?", "Reforma în școală și politicul".

Embed:

 

Suntem în toiul unei dezbateri publice, legată de mai multe variante aflate în discuție, trei planuri cadru și a răsărit o patra variantă.

A răsărit și o a cincea. Au răsărit mai multe variante în mdiul social, pe diverse canale de comunicare. Ceea ce este foarte bine. Exercițiul este să învățăm să alegem, de a executa un plan cadru unic, indiferent care ar fi acela. O singură variantă, oricât de bună, nu mai face față nevoilor. Decizia cu privire la una sau alta încă nu e luată, faza de dezbateri s-a apropiat de sfârșit, dar decizia Ministerului Educației de a opta nu e încă luată. N-am ajuns acolo.

Să vorbim despre cele trei variante.

Vorbim despre o paradigmă sau despre altă paradigmă. Vulnerabilitatea comună a celor cinci variante este că ele sunt fundamental tributare unei arhitecturi anterioare. E un plan unic cu toate disciplinele cu tot numărul de ore. Care este punctul nevralgic? Raportul între trunchiul comun și curriculum la nivelul școlii. Critica principală a celor trei variante este numărul foarte mic la decizia școlii. 2-3 ore este mult prea mic. Nu e o schimbare majoră. Legea inițială prevedea 80% trunchi comun, cu 20%.

Managerii de școli au pregătirea de a îmbogăți programa elevilor cu materii opționale care să aducă un beneficiu elevilor?

Eu spun că minimum 20% dintre școli sunt pregătite să facă așa ceva. Cum să retrângem restul de școli să facă același lucru? Sunt trei variante. O categorie mai conservatoare, 75-25%, dar sunt școli care pot să aibă un raport 60-40%, o a treia variantă poate să fie 65-35 sau 70-30%. Un singur plan cadru nu mai satisface.

S-ar putea să fie și o provocare administrativă?

Sigur că da. 

Citiți și Elevii pot învăța arhitectură la școală

O idee despre cum ar putea să fie școala.

O idee care nu face decât să consolideze faptul că Patul lui Procust și cămașa de forță a unui singur tabel unic salvator și-au trăit traiul și au mâncat malaiul.

Cu ce diferă această a patra variantă?

Împingerea la maximum în ceea ce privește curricula școlii. Multă lume critica la vremea când legea educației a fost întoarsă cu OUG, ordonanțele ulterioare mai degrabă au deschis jocul. În momentul de față nu mai este o constrângere 80-20%. Ceea ce înseamnă o oportunitate colosală. Exită un articol care permite înființarea unităților pilot de educației.

Să analizăm piedicile.

Tema are legătură directă cu descentralizarea, asta va pune o presiune pozitivă pe școli.

Ce spun sindicatele? De la 40 de ore, propuneți 16 ore.

Nimeni nu va fi pus pe liber, niciun profesor. Pactul pe educație, din 2008, are un punct important, 4, care a fost trădat politic. Care spune așa: descentralizare comprehensivă, curriculară, managerială și cu resurse umane. Decizia și felul în are școlile trebuie să fie la școală. Într-o relație cu ce înseamnă curricula națională. Soluții: una este cea existentă deja, a triplei specializări. Mai multă muncă.

Cum să ceri unui profesor să muncească mai mult?

Salariile sunt cele mai mici la nivelul UE. A vorbi despre plus 5% este meschin. Un pachet financiar de salarizare, și nu meschin. Apoi, nu rămân pe drumuri. Revenind la temă, cele două componente sunt necesare să fie puse în fapt: un pachet financiar și de salarizzare corespunzător, și în al doilea lea rând, referitor de rămân pe drumuri sau nu, soluția este a unei cariere didactice serios construite în care activitatea didactică la catedră nu mai este singura care este plătită. Deci norma ca atare să fie alcătuită din 3 sau 4 alternative egal importante luate în calcul la pensii.

Nu meditațiile?

Deloc. Astea sunt adjuvante și escamotează tema. Vine o vreme în care vrei să faci altceva și în care doar a preda nu mai ești la fel de performant. 50-40% activitate la catedră, diferența poate să fie management de proiect, consiliere pentru copii, tutorat.

Sunt vocaționale. Trebuie să ai un har...

Și să înveți. Cred în ceea ce înseamnă educabilitatea. Pledoaria pe care o fac, a gândi că acum mai puține discipline înseamnă că rămân profesori pe drumuri, mi se pare o percepție eronată.

Sindicatele participă la conversație?

Da. Eu m-aș bucura ca fapta să le stea unde le stă vorba acum. Au afirmat faptul că nu se opun unei transformări importante de sistem. Blocajul este prostesc. A bloca salariul profesorilor pe norma didactică este incorect.

Cât de receptiv este ministrul în funcție la schimbarea cu totul?

Salut fără drept de apel deschiderea pentru o astfel de conversație publică. Apoi, acum rămâne să vedem care este decizia ca atare. În momentul în care ministrul va vorbi, pot să dau și a doua parte de feedback. Este un moment excepțional de a separa apele. Alternativă este. Nu voi fi de acord cu un plan cadru unic, așa cum sunt cele de acum. Asta va fi o stagnare.

S-a schimbat ministru și planul cadru aproape de a fi pus în dezbatere publică a fost oprit. Iar lucru a fost început de echipa ministrului Adrian Curaj. Nu vă temeți că o altă echipă va face altă muncă, la altă reformă?

Procesul ca atare acum este întârziat, ar fi trebuit făcut acum 4-5 ani. Ceea ce se întâmplă acum este o continuare logică a muncii ministrului Sorin Cîmpeanu. Ce se întâmplă acum este în plină convergență. Valența ministrului Curaj este să invite o altă echipă. Important este ca școlile să înceapă să aleagă.

Nu mai e important felul în care predăm?

Mie mi se pare ambele la fel de importante. Școlile de la munte funcționează un fel, școlile din alianța centenară funcționează altfel. De aici nevoie de diferențiere. Un numitor comun este cel legat de componenta informatică.

Pare să țină de voință, orgolii și bani?

Da. Legat de orgolii și bani. În momentul în care an de an Parlamentul dă 3% în loc de 6% din PIB, este un prim semn de trădare politică.


Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!