Comasarea terenurilor şi apariţia exploataţiilor mari nu înseamnă neapărat venituri mai mari pentru ţăranii din satele României. Din contră, cei care trăiesc unde marii producători cultivă pământurile sunt dintre cei mai săraci. Informaţia apare în Raportul de Ţară al României, iar explicaţiile pentru sărăcie sunt puse pe seama tehnologiei. Asta pentru că o exploataţie mare foloseşte utilaje de ultimă generaţie, deci locuri de muncă nu prea reuşesc să producă. Cea mai mare problemă este că în satele româneşti în afară de a lucra la primărie, poliţie şi şcoală, alte locuri de muncă nu prea sunt. Aşa că cei mai mulţi lucrează cu ziua din când în când, dar de bază sunt banii primiţi ca ajutor de la statul român.

Embed:

Satele româneşti unde există multe culturi agricole sunt printre cele mai sărace din România. Agricultura de subzistenţa este departe de a fi profitabilă, aia acolo unde terenul este lucrat la nivel industrial, utilajele moderne fac munca ţăranilor.

În plus, faptul că nu au o piaţă de desfacere şi nu reuşesc să transporte producţia în alte zone ale ţării, face ca vânzarea producţiei să fie şi mai grea. Cine a renunţat să mai vândă producţia direct la poartă a vândut terenurile marilor producători.

Un studiu realizat anul trecut de către Transnational Institut, pentru o agenţie a Comisiei Europene, arată că între 20 la sută şi 30 la sută din terenul arabil al României aparţine unor cetăţeni ai altor state membre ale Uniunii Europeane, iar încă zece la sută din teren este deţinut de cetăţeni ai unor state din afara UE. Bineînţeles că firmele care au tot cumpărat suprafeţe importante de terenuri agricole, fac agricultură la alt nivel. Au investit în automatizări şi au cumpărat utilaje, prin urmare nu mai este nevoie de mâna ţăranilor pentru a lucra terenul. Aşa s-a ajuns la această situaţie absurdă: în satele cu exploataţii mari, ţăranii sunt mai săraci.

Doar că mai este o problemă. O bună parte dintre ţăranii care sunt apţi să muncească, refuză să o facă, mai ales că statul plăteşte destul de bine pentru a-i susţine, prin diverse ajutoare. Cei care nu au venituri, au şi câţiva copii, pot primi lunar chiar şi o mie de lei de la stat ca ajutor. Dacă mai muncesc şi ca zilieri, veniturile lor se rotunjesc substanţial. Unii dintre ei nu sunt stimulaţi să îşi caute de muncă şi nici măcar nu îşi doresc asta.

Pentru a combate sărăcia, statul susţine prin ajutoare sociale familiile care nu au venituri. De pildă, numai în primele nouă luni ale anului trecut, statul a plătit, prin venitul minim garantat, 113 milioane de euro familiilor sărace. La această sumă se adaugă alte aproape 90 de milioane de euro, alocaţii pentru susţinerea familiei. Numărul beneficiarilor creşte de la un an la altul. Sunt în jur de 250.000 de familii cărora statul le acordă aceste ajutoare.

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!