Mărturiile deţinuţilor care au devenit torţionari. Metodele comuniste de tortură ale experimentului Piteşti, publicate online

Data publicării:
inchisoare experimentul Pitesti

"Bătaia deţinuţilor a durat timp de cinci ore. Au fost bătuţi circa 30 de deţinuţi într-un mod groaznic cu picioarele de la prici, cu curele şi, în special, erau călcaţi în picioare şi loviţi cu bocancii până rămâneau în nesimţire", relatează documentele. 

Asta se întâmpla în ajunul Crăciunului, în urmă cu 64 de ani, la penitenciarul din Piteşti. Regimul Comunist, ajuns oficial la putere în România în 1947, a încearcat să câştige adepţi prin forţă. Consilierii sovietici erau informaţi despre demararea experimentului Piteşti. Scopul era precis. 

„Schimbarea personalităţii celor vizaţi, la cei mai mulţi dintre ei. Nu toţi au reuşit a fi reeducaţi. A avut loc o schimbare de personalitate, pe care nu pot eu să o cuantific foarte exact şi nu pot să mă transpun, dar acest lucru reiese şi asta îl face deosebit”, a spus Silviu Moldovan, şeful seviciului de Cercetare al CNSAS.

Procesul reeducării de la Piteşti era gândit în trei etape. Mai întâi, deţinutul trebuia să jure loialitate şi credinţă faţă de regimul comunist.

Apoi, era forţat să-i denunţe pe colegii de celulă care se declarau împotriva regimului. În faza a treia, deţinutul reeducat ajungea să fie el însuşi cel care îşi ancheta cu mijloace subumane colegii de închisoare şi promova prin forţă ideologia partidului. Concret, se transforma din duşman al poporului în toţionar. 

„Este dus în aşa numita cameră patru spital care nu e la subsol, ci undeva la etajul 1. Pe neaşteptate primeşte o lovitură năucitoare sau cei care sunt acolo se năpustesc asupra celor introduşi şi urmează o scenă sângeroasă. Nu numai prin impactul durerii fizice, ci pentru că erau oameni care se cunoşteau”, a adăugat Silviu Moldovan. 

Atrocităţile de la Piteşti au început, potrivit istoricilor, în anul 1949 şi au durat până în 1952. Specialiştii nu pot să facă o statistică a numărului victimelor; sunt prea multe. Cert este că mulţi dintre cei aduşi la reeducare erau studenţi şi membri ai partidelor istorice, liberali sau ţărănişti. O parte dintre gardieni erau foşti legionari convertiţi la comunism. Un exemplu este Eugen Ţurcanu, legionarul care a ajuns să-şi bată cu bestialitate colegii pentru a-i face să creadă într-o ideologie pe care o respingau cu tărie. 

În toamna lui 2014, cercetătorii CNSAS au decis ca o parte dintre documentele experimentului Piteşti să fie scoase la lumină. Au fost fotografiate şi, în premieră, postate pe site-ul instituţiei. 

Nu ştiu cât de mult vom putea schimba viitorul prin reconstrucţia acestui episod, dar în mod cert este tulburător şi lasă loc la multe concluzii”, a mai spus Silviu Moldovan. 

Cele două dosare conţin 14.000 de documente. Pentru a câştiga simpatia populaţiei, în 1954, regimul comunist a deschis un proces împotriva deţinuţilor deveniţi torţionari. 22 dintre ei au fost condamnaţi. Trei ani mai târziu, în faţa judecătorilor regimului ajung şi şapte dintre ofiţerii care au comandat exterminarea de la Piteşti. Astăzi, închisoarea morţii este o proprietate privată. Structura ei a fost mult schimbată. Doar câteva garduri cu sârmă ghimpată mai duc cu gândul la România anilor '40.î

Penitenciarul a continuat să funcţioneze ca inchisoare de drept comun până in anul 1977, când a trecut oficial în folosinţa Trustului de Construcţii Industiale Piteşti. În anii 90', Trustul de Construcţii a fost desfiinţat, iar în urma privatizării s-au desprins mai multe companii. Astăzi, autorităţile îşi doresc ca fosta închisoare de la Piteşti să devină muzeu.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri