PASTILA DE LIMBĂ. Când se dublează vocalele „o” și „u”
Radu Paraschivescu explică:
Trecând la vocala „o”, daţi-mi voie să vă fac cunoştinţă cu vocabula „moonist”, care denumeşte un „adept al doctrinei religioase a sectantului Sun Myung Moon”. O doctrină care a primit, de altfel, denumirea de „moonism”.
Mult mai cunoscut este, desigur, substantivul „alcool”, gazdă şi el a dublării vocalei „o”, ca în celebrul avertisment „Consumul exagerat de alcool dăunează grav sănătăţii”. Fireşte, dublarea vocalică vizează întreaga familie de cuvinte: alcoolic, alcoolemie, alcoolism, a alcooliza, alcoolmetru sau alcoolscop, precum şi „alcoolat”, definit drept un „derivat al alcoolului, obţinut prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal”. Aşa spune dexonline, aşa vă transmit şi eu, cu sfiala celui de care chimia s-a prins mai greu decât apa de gâscă.
Ajunşi aici, să mai spunem că substantivul „alcoolist” e o scorneală de dată recentă (de fapt, un sinonim pentru „alcoolic” sau „beţiv”) şi că poate fi auzit de multe ori în varianta profund incorectă „alcolist”.
Oricum, cuvântul nu e de găsit în dicţionar nici măcar în varianta cu dublu „o”. De asemenea, e cazul să le atragem atenţia şi reporterilor TV care fug la subsuoară cu unul dintre „o”-urile din cuvântul „alcoolemie" când relatează despre un imprudent care s-a urcat beat la volan şi a gonit cu maşina pe străzi. Forma corectă e „alcoolemie”, nu „alcolemie”. Aşadar, „Şoferul avea o alcoolemie mult peste limita permisă” şi nicidecum „Şoferul avea o alcolemie mult peste limita permisă”.
Iată acum şi alte cuvinte (cu familii cu tot) înăuntrul cărora există o dublare a vocalei „o”: coordonare (plus coordonator, a coordona, coordonate), zoolog (plus zoologie, zoologic, zoofil, zoofob, plus zootehnie, zootehnic, zootehnician), cooperativă, cooperator, cooperativizare, cooperatist, cooperaţie, cooperant, cooptare, coorganizare, coorganizator. Iar dacă mai simţiţi nevoia unui termen rar, de specialitate, propunerea mea este cuvântul „sporozooză”, un termen din biologie, care denumeşte o boală provocată de sporozoare.
În ceea ce priveşte substantivul „prooroc” şi verbul „a prooroci”, pe care dexonline le dă totuşi ca variante (de altfel, romanul lui Radu Aldulescu se intitulează „Proorocii Ierusalimului”), vă recomand forma cu un singur „o”: „proroc”, respectiv „a proroci”. E o recomandare, nimic mai mult.
Trecând în fine la dublarea vocalei „u”, să spunem că ea se petrece de obicei la final de cuvânt şi că acel cuvânt este, în cele mai multe cazuri, un adjectiv sau un adverb. Există însă şi cuvinte care au un dublu „u” în poziţie mediană sau semimediană - oricum, în interior. Este cazul substantivului „duumvir”, care denumeşte un „magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcţie”.
Este vorba, altfel spus, de un demers în tandem care poartă numele de „duumvirat” (acest termen denumeşte atât durata unui mandat de duumvir, cât şi funcţia şi autoritatea celor doi funcţionari).
Un dublu „u” înăuntrul cuvântului se găseşte şi la cuvântul „vacuum”, care denumeşte un „aparat în care se concentrează o soluţie, prin fierbere, la o presiune inferioară presiunii atmosferice”. Aceeaşi dublare a vocalei „u” este valabilă pentru termeni ca „vacuumare” sau „vacuummetru”.
În ceea ce priveşte dublarea lui „u” în poziţie finală, ea se petrece în cazul mai multor adjective, cum ar fi „ambiguu” (adică echivoc, neclar), „continuu”, „contiguu” (adică înrudit sau unit cu ceva, apropiat de ceva), „perpetuu”, „superfluu” sau „asiduu”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
