Controversele impozitului forfetar

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Praful saharian sufocă România

Accident grav în București

Două românce primesc 100.000 de euro despăgubiri după ce sora lor a murit în Italia

În ultima variantă, forfetarul a fost un impozit minim pe cifra de afaceri. De exemplu, în cazul unei societăți comerciale mici, patronul trebuia să plătească o sumă de 500 de euro anual, indiferent dacă avea sau nu profit. Poate și din această cauză a fost numit în acea perioadă „impozitul pe pierdere”.

Impozitul forfetar a funcționat un an și jumătate - din mai 2009 până în octombrie 2010. La o analiză atentă se poate spune că nu a fost chiar un impozit forfetar, pentru că nu ținea cont de categorii profesionale, ci a fost un impozit generalizat pentru întreaga economie.

Este responsabil pentru falimentul a peste 150.000 de firme, așadar a fost un șoc pe care l-a produs această formă de impozitare.

În acest moment există în Parlament un act normativ înaintat pentru dezbatere și se analizează posibilitatea înființării unui nou impozit forfetar, dar care să țină cont și de domeniul de activitate și de mărimea firmei. Pentru o cafenea din centrul istoric al Capitalei, de exemplu, patronul trebuie să scoată din buzunar 8.000 de lei pe an.