Fie că e vorba de parfumuri, geluri de duş sau un tuns, femeile plătesc mai mult decât bărbaţii în 40% din cazuri. E aşa numita taxă roz care le scoate doamnelor mai mulţi bani din portofel doar fiindcă achiziţionează produse pentru femei. Nu e însă nicio discriminare în spate, este doar logica economică.

Embed:

 

Pentru a afla dacă taxa roz este mit sau realitate, autorităţile din New York au pus cap la cap preţurile a 800 de produse diferite. Rezultatul - în 42% din cazuri femeile plăteau mai mult decât bărbaţii pentru acelaşi produs sau serviciu. Un alt studiu a arătat că diferenţele de preţ sunt chiar foarte mari. Produsul pentru femei poate costa cu 50% mai mult decât versiunea pentru bărbaţi. Astfel s-a calculat că în California aşa numita taxă roz îi scoate fiecărei femei din buzunar mai bine de o mie de dolari în fiecare an, ceea ce e cu atât mai grav cu cât în medie femeile au şi salarii mai mici.

E greu de spus însă dacă femeile chiar plătesc mai mult pentru același produs. Pentru companii, femeile şi bărbaţii sunt două tipuri de consumatori diametral opuşi. Şamponul-gel de duş de pildă e foarte întâlnit în portofoliile de produse masculine, dar lipseşte din cele pentru femei. Pentru cele din urmă se produc şampoane pentru volum, culoare, strălucire, par gros, păr subţire, păr degradat, păr blond - pentru fiecare e nevoie de reţete diferite, de cercetare şi dezvoltare de produs, de alte procese de producţie, de un alt design de ambalaj, alt efort de marketing, altă reclamă şi toate costă bani.

Doamnele sunt de asemenea mai înclinate să cumpere versiunea îmbunătăţită a produselor. Vechea loţiune de corp care acum are şi ulei de argan e mai tentantă, dar şi mai scumpă. Asta în timp ce firmele care vor să le vândă bărbaţilor creme trebuie să lase serios la preţ şi să îi convingă că au o nevoie reală de a avea pielea frumoasă.

Între cele două sexe e o mare diferenţă de aşteptări. Asta i-a făcut pe unii economişti să spună că taxa roz derivă din aşteptări roz. Nevoia femeilor de a arăta mai tinere de pildă, justifică crearea unor produse care satisfac această nevoie. Iar singurul lucru care încurajează venirea acestor produse e tocmai preţul mai mare.

Pe o piaţă liberă, discriminarea prin preţ nici nu poate exista. Cumpărăturile se fac voluntar, iar dacă s-ar simţi discriminate femeile ar putea cumpăra şampoane de bărbaţi de pildă.

De obicei statele lumii nu intervin în politica de preţuri a companiilor dar în California şi în New York există legi care interzic diferenţierea preţurilor în funcţie de sex în cazul unor servicii precum cele de curăţătorie de haine sau de frizerie. În New York s-au descoperit aproape 130 de încălcari în 2015. Dar criticii spun că reglementarea face ca doamnele să primească servicii mai proaste.

Unii observatori sunt convinşi însă că diferenţele de preţ vin din discriminare. CNN dă exemplul unui avocat care susţine că a găsit exemple în care cămăşile de damă aveau taxe de import mai mari decât cele de bărbaţi. A mers de două ori în justiţie spunând că taxele de important discriminează în funcţie de sex, dar în ambele ocazii acuzaţiile au fost respinse.  

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!