REPORTAJ Digi24. Preșevo, disperare și speranță la granița libertății
Un gard improvizat este unul dintre multele obstacole care stau în drumul refugiaţilor către mult visata libertate occidentală. Drumul lor european începe din Grecia, unde primesc doar hârtii de tranzit. La fel de repede trec şi de Macedonia, pentru ca primul obstacol serios să le apară în cale la graniţa sârbească.
La Preşevo sunt pentru prima dată înregistraţi oficial, în centrul de primire a refugiaţilor. Niciun imigrant nu poate părăsi localitatea dacă nu are hârtiile eliberate de poliţia sârbă, aşa că oamenii n-au de ales şi stau la cozi de sute de metri. Cei mai ghinionişti aşteaptă zile întregi până la vine rândul să intre în centru.
„Suntem 13 persoane. Şapte copii”, spune un refugiat. „Am dormit cu toţii pe stradă. Aseară ne-a fost foarte frig. Nu e mâncare, nu sunt corturi”, se plânge el.
„Avem foarte mulţi oameni afară. Capacitatea centrului nu e foarte mare. Încercăm să mărim capacitatea pentru a procesa mai mai mulţi oameni”, explică Ghafari Alain, reprezentant al UNHCR, agenție a ONU care se ocupă de ajutorul umanitar.
„Cei mai mulți suferă din cauza vremii, s-a răcit. Au infecții respiratorii, răceli, diaree, dar și probleme cronice”, spune medicul Mariana Milanovici.
Forţele de ordine fac faţă cu greu mulţimii de oameni sătui să mai aştepte. Nu de puţine ori refugiaţii ajung să se lupte între ei pentru un loc în faţă.
„Nu ne-au dat numere. Organizarea e foarte proastă. Copiii sunt bolnavi din cauză că au stat în soare. Se bat acolo! Din cauza managementului prost”, explică un refugiat.
Femeile şi copiii au prioritate la trecere, astfel că familiile ajung să fie despărţite de un gard. Cei mici se uită prin plasa de fier la mulţimea de oameni, sperând să-şi revadă taţii.
„De trei zile sunt aici. Am dormit pe stradă. Familia mea are de ieri hârtii. Eu aştept”, spune un tânăr.
Prima masă caldă pe care o primesc refugiaţii la intrarea în centrul de primire e gătită de Vasile. E din Satu Mare şi a venit aici cu o organizaţie non guvernamentală spaniolă care are sediu şi în România.
- Ce ați gătit azi?
- Orez cu ton și cu legume.
- De câte zile sunteți aici?
- De 10 zile.
- Vă mulțumesc după ce mănâncă? Vine cineva să vă spună?
- Da. Cei mai mulți da, spune Vasile.
„Este un grup de voluntari care vine din România, unde eu locuiesc de 10 ani şi un grup din Elveţia. Primul lucru pe care îl găsește este Remar, unde le dau puțin ceai, ciorbă, apă, ajutor de primă necesitate”, explică Juan Carlos Galuez, reprezentantul ONG-ului Remar SOS.
Preşevo oferă însă şi o dovadă a solidarităţii. Oameni din toată lumea sunt aici pentru a întinde o mână de ajutor. Nu doar membri ai unor organizaţii non-guvernamentale, ci şi oameni simpli. Tania e din Suedia şi a strâns cu prietenii ei de acasă 3.000 de euro, bani cu care a cumpărat apă şi mâncare pentru refugiaţi.
„Mergem şi vedem de ce este nevoie. Îi întrebăm ce au nevoie şi încercăm să îi ajutăm”, spune Tania.
- Nu am mâncare, mi-e foame şi mi-a scăzut glicemia, susține un refugiat.
- De câte zile eşti aici?
- 3-4 zile.
Odată primită hârtia de înregistrare mult visată, refugiaţii pot să spere la o nouă viaţă. Din Preşevo urcă într-un autocar care îi duce la graniţa croată, unde îi aşteaptă alte autobuze, dar şi alte obstacole.
- Merg în Canada.
- Cu ce te ocupai în Afganistan?
- Eram ofiţer de poliţie.
Reprezentantul unui ONG din Macedonia estimează că peste 500.000 de oameni au trecut granița în ultimele șase luni. Autoritățile de la Preșevo au amenajat un adăpost într-o fostă fabrică de tutun.
Majoritatea refugiaţilor vor să ajungă în Germania, Marea Britanie sau ţările nordice. În urma lor rămâne o coadă parcă nesfârşită de oameni cu acelaşi ţel.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
