Arabia Saudită nu-şi poate acoperi crimele, prin ruperea relaţiilor diplomatice cu noi. A spus-o astăzi preşedintele iranian, semn că disputa dintre Iran şi Arabia Saudită este departe de a se calma. Până acum, alte patru state arabe, pe lângă Arabia Saudită, au rupt relaţiile diplomatice sau şi-au rechemat preventiv ambasadorii de la Teheran. Deşi analiştii politici consideră că pericolul unei confruntări directe între cele două puteri regionale este limitat, furtuna diplomatică şi efectele sale economice au toate şansele să destabilizeze una dintre cele instabile şi în acelaşi timp, militarizate regiuni de pe glob.

 

Pentru moment, nici saudiţii, nici iranienii nu par dornici să coboare tonul disputei. Asta, pentru că ambele ţări au ambiţii de puteri regionale. Dacă saudiţii se bazează pe alianţa cu Statele Unite, Iranul contează pe relaţia tot mai strânsă cu Rusia.

Josh Earnest, purtător de cuvânt al Casei Albe: „Îndemnăm toate taberele să fie reţinute şi să nu inflameze şi mai mult tensiunile care sunt deja evidente în regiune”.

Embed:

 

Apelul americanilor nu este deloc întâmplător, având în vedere interesele strategice şi economice ale Washingtonului în Golf, dar şi faptul că protagoniştii crizei de acum, saudiţii şi iranienii, dispun de cele mai puternice armate din Golful Persic.

Regimul de la Teheran dispune de jumătate de milion de militari activi, în timp ce regatul saudit are 233.000 de soldaţi. Iranienii sunt în avantaj şi în privinţa rezerviştilor, pentru că pot mobiliza 1,8 milioane de oameni. În ceea ce priveşte forţele terestre - Iranul are peste 1.600 de tancuri, Arabia Saudită doar 1.200. Şi din punct de vedere naval, iranienii sunt mai bine pregătiţi, mai ales că dispun de 32 de submarine, în timp ce saudiţii nu au niciunul.

În schimb, Arabia Saudită stă mai bine la capitolul aviaţie, cu 671 de avioane şi elicoptere de atac, faţă de cele cele 471 ale iranienilor. Raportul de forţe din Golful Persic nu depinde însă doar de cele două puteri regionale. Asta, pentru că Iranul are un singur aliat arab vecin cu el, Irakul. Arabia Saudită în schimb, are de partea sa celelalte monarhii arabe din Golf - Emiratele Arabe Unite, Oman, Bahrain, Qatar şi Kuwait. Împreună, cele şase monarhii dispun astfel de aproape 1.500 de avioane şi elicoptere, şi de peste 1.600 de tancuri.

Situaţia militară din Golful Persic se complică o dată în plus dacă luăm în considerare că în zonă staţionează şi Flota a VI-a a Statelor Unite, al cărei cartier general este în Bahrain, la care se adaugă nave britanice şi franceze, inclusiv portavionul Charles de Gaulle, care participă la coaliţia internaţională împotriva grupării Stat Islamic.

Arabia Saudită vs Iran: război pentru influenţă

Arabia Saudită şi Iranul au o lungă istorie de relaţii tensionate. Dialogul dintre cele două puteri din Golful Persic s-a deteriorat foarte mult mai ales după Revoluţia islamică din 1979. Între ele se poartă un război de influenţă regională. Şi religia este foarte importantă în acest conflict. Iranul este un stat şiit, în vreme ce Arabia Saudită e sunnită şi consideră Teheranul drept principalul vinovat pentru valul de jihadism din regiune.

Embed:

 

Decizia casei regale saudite de a executa un cleric şiit, împreună cu alte 46 de persoane acuzate de terorism, a amplificat tensiunile dintre doi rivali tradiţionali: Arabia Saudită şi Iran.

Geografic, cele două ţări sunt foarte apropiate. Din toate celelalte puncte de vedere, însă, nici nu ar putea fi mai departe una de cealaltă.

Atât Arabia Saudită, cât şi Iranul sunt musulmane. Dar Arabia Saudită e în proporţie de 90% sunnită, în vreme ce Iranul este 90% şiit. Peste acest conflict imposibil de conciliat, se suprapun toate celelalte motive de tensiune între cele două ţări. Ambele ţări aspiră de decenii la statutul de lider regional. Ambele sunt mari producători de petrol. Arabia Saudită este monarhie, Iranul consideră că monarhia contravine preceptelor islamice. Şi mai există o problemă extrem de mare: relaţia cu Occidentul. Dacă Arabia Saudită este aliat tradiţional al Statelor Unite şi al Vestului în general, Iranul este, de la fondarea republicii islamice, anti-Occident.

Această poziţionare a făcut ca cele două ţări să aibă numeroase confruntări militare indirecte, aşa cum se întâmplă acum în Siria şi Yemen.

Totuşi, în prima jumătate a secolului trecut, viitorul relaţiilor bilaterale dintre Arabia Saudită şi Iran părea a fi cât se poate de promiţător. Dialogul a început să se deterioreze după anii '50, când Iranul se moderniza, în vreme ce Arabia Saudită rămânea un stat foarte conservator.

În 1987, iranienii au ieşit în stradă şi au atacat ambasada Arabiei Saudite de la Teheran, după ce peste 400 de pelerini au fost ucişi la Mecca, în confruntări violente cu poliţia saudită. Două treimi dintre victime erau credincioşi din Iran. Un an mai târziu, Arabia Saudită a decis să întrerupă relaţiile diplomatice cu Iranul.

Relaţiile au fost reluate în 1991 şi s-au îmbunătăţit uşor pe urmă. În 2007, s-a încercat un dezgheţ, când fostul preşedinte iranian, Mahmoud Ahmadinejad a vizitat Arabia Saudită.

Patru ani mai târziu, însă, autorităţile americane au acuzat Iranul că a pus la cale un complot pentru asasinarea ambasadorului saudit la Washington. Preşedintele iranian a negat vehement acuzaţiile americanilor.

Şi tot în 2011, Iranul a ales să îl susţină pe preşedintele sirian, Bashar al-Assad, la începutul războiului civil din Siria. Încă o dată, Riadul şi Teheranul s-au aşezat în tabere diferite

Tensiunile dintre Iran şi Arabia Saudită, rezultatul unei vechi rivalităţi

Cele două ţări încearcă să-şi impună supremaţia în Orientul Mijlociu şi se folosesc de statele din zonă ca să-şi atingă scopul. Este vorba de aşa-numitele războaie prin intermediari, în care Teheranul şi Riadul sprijină într-un fel sau altul forţele din alte ţări.

Iranul şi Arabia Saudită poartă de mai multe decenii o luptă pentru putere şi influenţă în Orientul Mijlociu. Vorbim, de fapt, de un conflict ideologic, fiindcă cele două state sunt principalele reprezentante ale ramurilor Islamului - şiism, respectiv sunnism.

Iar pentru a-şi submina reciproc autoritatea, Teheranul şi Riadul îşi duc bătăliile prin intermediari. Arabia Saudită îi sprijină pe sunniţii din regiune, iar Iranul pe şiiţi, inclusiv gruparea teroristă Hezbollah din Liban.

De altfel, Siria şi Irakul sunt două dintre ţările importante aflate în mijlocul acestor războaie prin intermediari. Iranul a susţinut noul guvern şiit din Irak, a cărui venire la putere a fost criticată de Arabia Saudită. Teheranul are consultanţi militari în această ţară, care-i ajută pe irakieni în lupta împotriva grupării Stat Islamic. Riadul, pe de altă parte, este îngrijorat de influenţa pe care Teheranul ar putea-o dobândi în Irak, aşa că s-a alăturat coaliţiei americane împotriva Statului Islamic. Speră că, în acest fel, influenţa iraniană va scădea.

Situaţia este la fel de complicată şi în Siria. Iranul susţine deschis regimul Assad şi şi-a trimis militarii în sprijinul trupelor guvernamentale. În plus, îi susţine pe luptătorii Hezbollah care atacă opoziţia siriană.

Arabia Saudită este în cealaltă tabără. Îi sprijină pe rebelii care luptă împotriva lui Bashar al Assad şi organizează regulat întâlniri ale opoziţiei siriene.

Disputa iraniano-saudită este prezentă şi în Bahrein, ţară majoritar şiită, dar condusă de sunniţi. Teheranul sprijină comunităţile şiite de aici, lucru pe care Arabia Saudită îl consideră o ameninţare. Prin urmare, încearcă să contracareze influenţa iraniană. În 2011, şi-a trimis armata în Bahrein, ca să ajute la reprimarea unei revolte şiite.

Şi mai este, desigur, Yemenul. Preşedintele sunnit a fost înlăturat de la putere de rebelii şiiţi, sprijiniţi de Iran. Arabia Saudită a organizat, însă, o coaliţie împotriva rebelilor. Saudiţii vor revenirea la putere a unei conduceri sunnite. Este o situaţie extrem de sensibilă pentru Arabia Saudită, care are cu Yemenul o graniţă comună de aproape 1.800 de kilometri. Nu-i vrea pe iranieni atât de aproape, aşa că face tot posibilul să reducă influenţa Teheranului în regiune.

Analiştii politici atrag, însă, atenţia că aceste războaie prin intermediari pot degenera.

Fawaz Gerges, expert în politica din Orientul Mijlociu: „Războaiele prin intermediari sunt în regulă, atât timp cât le poţi menţine astfel. Ştim, însă, ce s-a întâmplat în Afganistan, unde războiul prin intermediari dus între Statele Unite şi Uniunea Sovietică a dat naştere reţelei Al Qaida”.

Şi fiindcă tot vorbim de cele două puteri mondiale, acestea sunt implicate şi ele în disputa dintre Arabia Saudită şi Iran. Deşi aliate dintotdeauna, Washington-ul şi Riadul au traversat anul trecut o perioadă de răceala diplomatică. Motivul a fost dosarul nuclear iranian, criticat de Arabia Saudită. Încheierea unui acord între Iran şi marile puteri nu a fost privită cu ochi buni de saudiţi, care se tem pentru propria securitate.

Cine a fost personajul a cărui execuţie a dus la ruperea relaţiilor dintre Iran şi mai multe state sunnite din regiune?

Şeicul Nimr al-Nimr era originar din Provincia de Est a Arabiei Saudite, regiune majoritar şiită, în care se află marile rezerve de petrol ale ţării. A studiat ani de zile în Iran şi în Siria. În 1994, s-a întors în Arabia Saudită. Nu a durat mult până ce clericul a intrat în vizorul autorităţilor saudite, ca urmare a discursurilor lui extrem de dure despre oprimarea şiiţilor de către casa regală sunnită a Arabiei Saudite. În discursurile lui, a cerut constant libertăţi religioase.

Embed:


Nimr al-Nimr a fost arestat de mai multe ori. Ultima dată, s-a întâmplat în 2012, când a şi fost împuşcat. Se întâmpla ca urmare a implicării lui în protestele care au izbucnit în Provincia de Est a Arabiei Saudite, în contextul Primăverii Arabe. Pentru cei care urmăresc îndeaproape evenimentele din Arabia Saudită, execuţia şeicului nu a fost deloc o surpriză. Ea era aşteptată din octombrie 2014, când Nimr al-Nimr a fost găsit vinovat, printre altele, că a încercat să promoveze imixtiuni externe în regat.

Deşi şiiţii care au protestat în ultimele zile faţă de execuţia clericului se refereau la el ca la unul dintre cele mai importante figuri religioase contemporane, evaluarea autorităţilor americane este uşor diferită.

Într-o depeşă din 2008 publicată de Wikileaks, Nimr al-Nimr este descris drept un "actor politic de rang secund" în provincia lui, care câştiga în popularitate în rândul tinerilor de aici, se arată în comunicaţiile americanilor, scrise după ce reprezentanţi americani s-au întâlnit cu Nimr al-Nimr.  

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!