Cel mai dificil conflict din lume. Aşa este descrisă situaţia dintre Israel şi Palestina. De la jumătatea secolului XX, evreii şi arabii poartă negocieri, susţinute de liderii din întreaga lume, pentru o soluţie finală de pace. Eforturile nu dau încă rezultate. Iar radicalizarea populaţiei, de ambele părți, complică şi mai mult problema.

Embed:

Ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu dovedeşte că problema nu este Israel. Problema vine de la luptele interne ale arabilor, interese, uri şi războaie. Israelul este doar un punct mic în toată această arie şi nu are nimic de-a face cu ceea ce se întâmplă acolo. Declaraţia a fost făcută de ambasadorul israelian la Bucureşti, doamna Tamar Samash, în interviul acordat Cristinei Cileacu pentru emisiunea „Pașaport dipolomatic” de la Digi24.

Două popoare foarte asemănătoare şi un conflict care a produs un număr mare de victime, suferinţă şi probleme sociale grave. Neîncrederea dintre israelieni şi palestinieni a crescut în urma unor atacuri violente, de dată recentă, la adresa evreilor.

Replica autorităţilor israeliene a fost promptă şi agresorii au fost ucişi sau arestaţi. Violenţele continuă şi în prezent. Gardul de beton care separă Israel de Palestina îşi pierde din eficienţă. De o parte şi de cealaltă a zidului sunt oameni care nu mai au răbdare. Civilii își doresc ca mult visata pace să devină realitate. Cu toate acestea, radicalizarea populaţiei, de ambele tabere, face ca situaţia să fie și mai greu de controlat pentru liderii lor politici.

Cristina Cileacu: A fost un val mare de atacuri teroriste la finalul anului trecut în Israel şi continuă şi în acest an, de asemenea. Putem vorbi despre o a treia intifadă?

Tamar Samash: Nu este chiar o a treia intifadă. Este un val de teroare, dar nu este o intifadă, pentru că nu este creată de ceva oficial. Nu este dirijată de Autoritatea Palestiniană. A început ca o revoltă a tinerilor care erau siguri că vom distruge moscheea Al-Aqsa. A fost o momeală folosită de Autoritatea Palestiniană şi alte state arabe. Aceşti tineri care sunt idealişti au decis să răzbune distrugerea moscheii Al-Aqsa, care ar fi schimbat starea de fapt din Ierusalim. Acest lucru nu este real.

Noi am repetat de foarte multe ori că nu ne vom atinge de locurile sfinte ale musulmanilor, dar s-a produs şi oamenii erau tot mai mult atraşi de violenţă, şi tot mai mulţi tineri erau "spălaţi pe creier" de propaganda islamică extremistă. Deci nu este o intifadă în ideea în care nu este ceva organizat, dar rezultatele chiar şi aşa sunt groaznice, atât pentru cetăţenii israelieni, care nu ştiau de unde urmează să vină următorul atac, dar şi pentru palestinieni, pentru că tinerii de acolo nu trăiesc o viaţă normală în Palestina.

Cristina Cileacu: Consideraţi că aceste atacuri se bazează pe distrugerea moscheii Al-Aqsa sau este mai degrabă furia care rezultă din frustrarea faptului că statul Palestina nu este încă recunoscut şi că discuţiile de pace nu mai au loc?

Tamar Samash: Cred că îţi poţi exprima furia şi chinul de a (nu) avea un stat prin alte metode. Îmi amintesc de Gandhi. Nu trebuie să fii violent. Văd acţiunea acelor tineri ca un rezultat al incitării, al propagandei, al "spălării pe creier". Unde mai puteţi vedea un tânăr de 13-14 ani, care înjunghie civili, ştiind foarte bine că urmează să nu va supravieţui, că are toate şansele să fie ucis şi care să fie sigur că va ajunge direct în Paradis şi că va rămâne martir pentru totdeauna. De pildă, teroristul care a ucis trei oameni săptămâna trecută la Tel Aviv este considerat erou în teritoriile palestiniene. Deci, când tinerii văd acest gen de reacţii din partea autorităţilor lor, faţă de cineva care este un criminal, înţeleg lucrurile greşit.

Locul în care trăiesc şi conflictul fără sfârşit îi expune violenţelor pe copiii din ambele ţări, încă de la vârste foarte fragede. Generaţii întregi consideră aceste manifestări ca parte din viaţa lor de zi cu zi. Extremismul se manifestă deopotrivă şi la palestinieni şi la israelieni. Uciderea prin incendiere a unui copil de 18 luni şi a familiei sale de către un evreu ultraortodox radical a provocat o creștere a numărului de atacuri comise de tinerii din Palestina în diferite oraşe din Israel.

Cristina Cileacu: Dar sunt atacuri şi din partea cealaltă. Tineri evrei atacă familii palestiniene. De pildă, a fost un caz celebru în iulie anul trecut, care a ajuns în justiţie săptămâna trecută. Un tânăr evreu a atacat o familie şi a ucis un bebeluş care avea 18 luni şi i-a rănit întreaga familie. Este extremism din ambele sensuri.

Tamar Samash: Nu chiar. Există extremism în ambele tabere. Există extremism atunci când vorbim despre religie. Sunt mereu extremişti. Dar dacă o să comparaţi numărul atacurilor extremiştilor evrei, atacuri mortale, cu atacurile ucigaşe perpetuate de palestinieni, este diferit. Şi încă o dată, oricine din teritoriile palestiniene, orice tânăr, este "spălat pe creier" de la vârste fragede, prin emisiuni de televiziune, prin discursuri pe care le ţin liderii lor şi vă mai spun ceva, autorităţile din Israel au oprit un transport de jucării pentru Crăciun. Erau jucării care ar fi trebuit să fie date copiilor de Crăciun. Eu le dau copiilor mei ursuleţi de pluş, le dau păpuşi Barbie. Ei le dau aşa ceva (arme – n.r.). Pentru a-i incita, pentru a-i învăţa ce ar trebui să facă, să arunce cu pietre sau cu cocktailuri Molotov. Nu aşa se educă copiii.

Terorismul şi-a diversificat metodele de manifestare. Neîncrederea în cel de lângă noi pare să devină arma cea mai eficientă folosită de cei care răspândesc teroarea. Un simplu trecător de pe stradă se poate detona sau te poate ataca cu scopul de a te ucide. Locurile aglomerate sunt ţintele predilecte ale teroriştilor, iar atacurile au loc zilnic, în toate colţurile lumii. Experienţa Israelului în lupta antiteroristă este redutabilă. Dar poate face faţă statul evreu acestui nou tip de război?

Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la atacurile teroriste internaţionale, dincolo de graniţele Israelului, putem vedea o schimbare. Au schimbat tacticile. Teroriştii sunt din interiorul comunităţilor. Cum se poate lupta împotriva unui astfel de fapt?

Tamar Samash: Trebuie în primul rând să ai servicii secrete foarte bune. Vă referiţi la ceea ce s-a întâmplat la Paris şi Bruxelles. Trebuie să ai informaţii foarte bune să ştii cine sunt oamenii, să îi poţi urmări pe tinerii care pleacă în Siria să intre în ISIS şi să îi monitorizeze după ce se întorc. Şi trebuie să îi duci la şcoală. Cred că educaţia este cea mai importantă pentru că aceşti terorişti care sunt activi în Europa şi în alte locuri, sunt un rezultat al unei educaţii slabe. Comunitatea care îi înconjoară nu i-a primit bine în interiorul ei, au venit imami şi predicatori din statele arabe, din secţiunile ultra violente musulmane şi ultraortodoxe, pentru a-i învăţa lucruri. Şi din nou, vorbesc despre "spălarea pe creier". Se face prin aceste discursuri, prin internet, prin YouTube, trebuie să monitorizezi toate aceste lucruri şi să le opreşti încă de la început. Cred că unul dintre cele mai importante lucruri este să fie oprit Daesh, Al-Qaida, Frăţia Musulmană, care sunt la rădăcina lucrurilor, acolo, în Siria şi să nu îi laşi să îşi propage ura în toată lumea.

Cristina Cileacu: Avem internet acum, este destul de greu să îi oprim.

Tamar Samash: Da, dar îi putem monitoriza, se poate vedea cine trimite mesajele, se pot bloca şi se poate încerca o inversare a metodei.

Recunoaşterea reciprocă a statelor, marcarea frontierelor, securitatea, dreptul la apă, controlul asupra Ierusalimului, coloniile evreieşti şi libera circulaţie a palestinienilor. Acestea sunt aspectele cheie ale negocierilor de pace israeliano-palestiniene. Discuţiile au fost întrerupte şi reluate de foarte multe ori de-a lungul timpului. În acest moment negocierile sunt blocate.

Situația este și mai complicată pentru că partea palestiniană se confruntă cu neînţelegeri interne. Autoritatea Naţională Palestiniană, al cărei lider este preşedintele în funcţie, Mahmoud Abbas, controlează Cisiordania, prin Fatah, partidul dominant în mod tradiţional. Hamas, partid opozant pentru palestinieni, şi organizaţie teroristă pentru multe dintre statele lumii, controlează Fâşia Gaza.

Chiar dacă se aflau în conflict, partidele palestiniene au reuşit să formeze în 2014 o unitate guvernamentală. Dar runda de negocieri începută în vara anului 2013 a fost suspendată pe termen nelimitat în anul 2014. Consecinţa a fost că Autoritatea Naţională Palestiniană şi liderul său au suferit o scădere de credibilitate în faţa propiului popor. Nici israelienii nu sunt încântaţi de situaţie pentru că instabilitatea din Cisiordania se poate resimți imediat în viaţa lor.

Cristina Cileacu: Negocierile de pace dintre Israel şi Palestina au fost oprite în aprilie 2014. Iar acum mai este o problemă, Autoritatea Palestiniană nu mai este stabilă. Mahmoud Abbas a declarat că este destul de greu să controleze criza din Cisiordania. Înspre ce scenarii se uită acum Israelul?

Tamar Samash: Sperăm să avem un partener cu care să putem discuta. Ştiţi că Mahmoud Abbas trebuie să treacă de alegeri. Şi nu se ştie dacă va câştiga. Întrebarea este: pe cine reprezintă el? Pentru că în Gaza conduce Hamas, iar în Cisiordania nu este sigur că Mahmoud Abbas are o majoritate. Trebuie să avem un partener cu care se poate vorbi şi care doreşte să discute cu noi, nu doar să vorbească, dar şi să fie gata să facă o serie de concesii, aşa cum suntem şi noi gata de concesii. Am arătat acest lucru timp de ani de zile: am returnat întregul Sinai, ne-am retras din Gaza, ne-am retras din oraşe din Cisiordania, suntem gata să facem lucruri. Dar ce primim în schimb? Până acum aproape nimic în afară de violenţă. Este foarte dificil să convingi israelienii că avem un partener.

Cristina Cileacu: Abu Mazen a fost prezentat publicului din Israel ca o persoană cu care nu poţi negocia, dar el a spus mereu că negocierile se opresc din cauza construcţiilor continue ale coloniilor în Cisiordania. Cum se poate răspunde acestui lucru?

Tamar Samash: A fost o perioadă când eram dispuşi să reîncepem negocierile. Am oprit construcţiile de aproape un an şi în această perioadă nu s-au întors la masa negocierilor. Construcţia coloniilor nu este marea problemă. Problema este faptul că ei nu recunosc prezenţa noastră în Israel. Când este o perioadă de pace între două ţări, de pildă francezii trăiesc în Germania şi germanii locuiesc în Franţa, sunt schimburi de diplomaţi şi aşa mai departe. Mahmoud Abbas a fost foarte clar că o dată ce va avea un stat palestinian nu va fi nicio prezenţă israeliană în statul palestinian. Deci nu vrea să aibă nimic de a face cu Israelul. A fost aproape imposibil pentru noi să îl facem să fie de acord să spună că va recunoaşte Israelul drept statul poporului evreu. Ce înseamnă acest lucru? Că nu recunoaşte statul Israel, că o dată ce acordul va fi semnat, oricând ar fi acest lucru, nu ar fi închiderea capitolului, va cere mai mult. Şi noi nu putem să ne asumăm acest lucru.

Cristina Cileacu: Deci soluţia celor două state nu va deveni niciodată realitate?

Tamar Samash: Este singura soluţie. Va trebui să devină realitate. Dar fiecare parte trebuie să facă concesii. Şi până acum, Mahmoud Abbas nu a făcut. În momentul în care ar spune: "revin la masa negocierilor", credeţi-mă, dl. Netanyahu va fi pe partea cealaltă.

Situaţia din Orientul Mijlociu schimbă în mod constant alianţele între statele din zonă. Relaţia dintre Turcia şi Israel poate aduce schimbări semnificative în viaţa palestinienilor din Gaza, care trăiesc sub blocadă. În 2010, un raid aerian israelian asupra unei nave sub pavilion turcesc, în apele internaţionale ale Mediteranei, a dus la moartea a zece activişti turci, care încercau să spargă embargoul asupra Fâşiei Gaza. De atunci relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost aproape inexistente. Intervenţia Rusiei în Siria a determinat principalii aliaţi ai SUA din regiune, Israel și Turcia, să îşi reconsidere poziţiile.

Cristina Cileacu: Aţi amintit Gaza şi ştiu că Turcia şi Israel şi-au reluat recent relaţiile diplomatice. Iar Turcia a avut o cerinţă pentru Israel, să pună capăt blocadei din Gaza. Se va întâmpla acest lucru?

Tamar Samash: Relaţiile diplomatice nu au fost niciodată întrerupte, am avut câteva neînţelegeri. Erau reci. Am avut neînţelegeri cu Turcia. Sunt câteva cerinţe ale părţii turce pentru Israel şi una dintre ele se referă la blocada din Gaza. Şi noi avem câteva cerinţe pentru partea turcă, una dintre ele este să nu găzduiască niciun membru al organizaţiei Hamas în Turcia. Până acum niciuna dintre aceste cerinţe nu s-a rezolvat. Blocada din Gaza nu este una totală. Gaza are de asemenea o graniţă cu Egiptul. Dar această graniţă este închisă. Da, dar ar putea fi deschisă. Noi încercăm să evităm să avem orice fel de armament traficat pe teritoriul Fâşiei Gaza şi în Peninsula Sinai, pentru că sunt soldaţi ai Daesh acolo şi nu ne dorim să fim atacaţi, la fel şi Egiptul şi acesta este unul dintre motivele blocadei din Gaza. Dar sunt exporturi spre Gaza, prin punctele de trecere frontieră din Israel. Turcia de fapt cere o mai multă permisivitate în ceea ce priveşte blocada pe mare. Vom vedea, când se va ajunge la acest punct al negocierii, dacă putem avea încredere în palestinieni, să nu facă trafic cu arme pe mare.

Cristina Cileacu: Din câte ştiu, Egiptul a soliticitat Israelului să nu ridice blocada pentru că în Gaza este Hamas, considerată organizaţie teroristă. Totuşi ce veţi face? Este încă propunerea pe masa negocierilor?

Tamar Samash: Este pe masa negocierilor, avem relaţii bune şi importante cu Egiptul, sunt aliaţi strategici şi acest lucru este foarte important pentru noi. Deci vom face ceea ce este bine pentru Israel şi pentru Egipt.

Pentru moment, Iranul rămâne adversarul cel mai de temut al Israelului. Premierul Benjamin Netanyahu s-a opus cu toată puterea afacerii nucleare iraniene.

Cristina Cileacu: Ce va fi cu Iranul? Celebra afacere nucleară parafată anul trecut va fi pusă în practică în acest an. Premierul dvs. a numit acest acord "o greşeală istorică copleşitoare".

Tamar Samash: Da, credem în continuare că aşa este. Suntem în prima linie dacă vreodată Iran decide să nu se supună constrângerilor acestui acord. Ştiţi că acum există o luptă între Iran şi Arabia Saudită. Şi saudiţii sunt foarte îngrijoraţi în ceea ce priveşte această afacere. Şi ei se simt ameninţaţi de Iran şi Israel crede că trebuie să punem mai multă presiune pe Iran pentru a-i face să oprească dezvoltarea capacităţilor nucleare. Acordul a fost atins şi Iran continuă, evident, într-o manieră foarte provocatoare, să îşi dezvolte capacităţile nucleare. Chiar nu îmi doresc să fie vreodată cazul să spunem întregii lumi: "v-am spus că aşa va fi", pentru că sunt de părere că atunci va fi prea târziu.

Cristina Cileacu: Dar cum veţi face acest lucru? Restul lumii, aşa cum aţi spus, a fost de acord asupra acestei afaceri.

Tamar Samash: Nu putem să facem acest lucru singuri. Dar sperăm că lumea îşi va veni în fire.

Cristina Cileacu: Conflictul dintre Iran şi Arabia Saudită se va reflecta probabil asupra conflictului sirian. Ce credeţi că se va întâmpla anul acesta în Orientul Mijlociu, dacă ar fi să faceţi o prognoză?

Tamar Samash: Orientul Mijlociu este atât de complicat. Dar vedeţi, ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu este dovada că problema nu este Israel. Problema vine de la luptele interne ale arabilor, interese, uri şi războaie, iar Israelul este doar un punct mic în toată această arie, şi nu are nimic de a face cu ceea ce se întâmplă acolo. Ce se va întâmpla? Indiferent dacă îi spui Allah sau Dumnezeu, nimeni nu ştie. Nimeni nu ştie cine sunt băieţii buni şi cine sunt băieţii răi în această poveste, cine cu cine este aliat, cine ce vrea. Pe de o parte americanii vor să fie distrus regimul de la conducerea Siriei. Pe de altă parte Rusia îl vrea stabil. Ce vrea Daesh? Ştim, ar vrea ca întreaga regiune să fie sub controlul musulmanilor. Nu pot spune ce se va întâmpla. Pot doar să mă rog să se rezolve foarte repede, dar nu sunt optimistă pentru următorii 5-10 ani.

Cristina Cileacu: Dacă revenim la conflictul israeliano-palestinian, credeţi că sunt şanse să fie reluate negocierile de pace anul acesta?

Tamar Samash: Sper, pentru că este singura soluţie. Şi v-am spus deja: noi trebuie să facem concesii, ei trebuie să facă concesii. Problema este că liderii lor nu sunt suficient de puternici să înfrunte reacţia publicului. Dacă au susţinerea altor state arabe, vor reuşi. Dar niciun lider palestinian din zilele noastre nu poate să îşi asume riscul de a face concesii de unul singur şi acesta este miezul problemei.

Cristina Cileacu: Dvs sunteţi ambasador în România acum şi ştiu că aţi mai lucrat aici şi în altă perioadă. Puteţi să ne spuneţi cum vi se pare acum România?

Tamar Samash: Minunată! Minunată! În fiecare zi mă trezesc şi sunt atât de fericită că sunt aici. Şi în fiecare zi, mă gândesc şi cred că Ceauşescu moare din nou, în fiecare zi, când vede cum s-a transformat România. Am fost aici în timpul lui şi pot vedea acum bucuria pe feţele oamenilor. Erau mohorâţi la vremea aceea şi sunt foarte plăcuţi acum. Iar Bucureştiul este un oraş viu, România este atât de frumoasă şi are atât de multe oferit şi sunt foarte fericită să fiu aici.

Cristina Cileacu: Ce proiecte aveţi pentru misiunea dvs de patru ani, aici?

Tamar Samash: Să aduc publicul din România mai multe informaţii despre Israel, pentru că nu cred că ştiu nici lucrurile bune, nici pe cele rele. Israel este o ţară foarte interesantă şi diversă. Vreau să dezvolt relaţiile culturale, economice, academice şi relaţiile între oameni. Vreau ca tinerii de aici să afle despre Israel şi tinerii israelieni să descopere România, pentru că funcţionează în ambele sensuri.

Cristina Cileacu: Mi-aţi spus deja ce vă place în România. Puteţi să îmi spuneţi ce nu vă place în România, pentru moment?

Tamar Samash: Instabilitatea. Sunt aici de patru luni şi am avut ocazia să întâlnesc diferiţi miniștri. Şi acum trebuie să o iau de la capăt. Iar într-un an, facem din nou acelaşi lucru. Ce nu îmi place în România. Nu. Îmi place România foarte mult. Nu îmi place că trebuie să aleg la care concert să merg şi la care să nu merg, pentru că sunt atât de multe variante. Iubesc România!

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!