Cinci parlamentari români se duc în Norvegia ca să ancheteze cazul familiei Bodnariu, căreia i-au fost luaţi copiii pe motiv că ar fi fost agresaţi. Politicienii vor să stea de vorbă cu toţi vecinii, ca să afle de la ei mai multe detalii, în condiţiile în care ancheta socială e secretă. Sistemul norgevian de protecție a copilului este unul extrem de strict, în care legea se aplică la virgulă. Dacă principiul e cvasi-unanim acceptat - acela că orice copil trebuie protejat de orice fel de abuz, felul în care se aplică uneori legea are criticii săi.

Embed:

Relaţia dintre părinţi şi copii este strict reglementată în Norvegia faţă de România. Legislaţia norvegiană privind protecţia copilului spune că părinţii nu au voie să ridice tonul la copiii lor sau să-i supună vreunei violenţe. De la vârsta de şase ani, opiniile celor mici trebuie luate în calcul de părinţi, iar de la 15 ani pot ataca în instanţă deciziile părinţilor legate de educaţia lor.

E o cu totul altă lume, un sistem extrem de strict de protecţie a copilului. Şi nu e ferit de critici.

Un grup de avocaţi, foşti judecători, profesori de drept şi de psihologie din Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului a dat publciităţii, în 2012, un raport care ridică unele semne de întrebare asupra modului în care un copil este luat din familie în ţările nordice.

Ţintele serviciilor sociale din ţările nordice, adică şi din Norvegia, sunt în principal familiile tinere, monoparentale, care nu au o situaţie materială bună sau părinţii imigranţi. Cu atât mai mult cu cât aceştia au credinţe filosofice sau religioase diferite. Însă au existat destule cazuri în care copiii au fost luaţi şi din familiile lor din pătura socială medie.

Decizia de a-i lua din familie pe cei cinci copii ai soţilor Bodnariu a fost luată de un serviciu social, la recomndarea unor asistenţi sociali, informaţie confirmată şi de Ambasada Norvegiei. Decizia lor e una administrativă, nicidecum juridică, iar aceasta este una dintre marile teme de dezbatere. Autori ai raportului se întreabă dacă e sănătos pentru societate ca angajaţii protecţiei copilului să aibă o putere atât de mare.

Ce nu este clar este modul în care Barnevernet, instituţia norvegiană de protecţie a copilului, poate lua copiii dintr-o familie. Legea spune că dacă părinţii nu pot avea grijă sau să asigure protecţia odraslelor, autorităţile sunt obligate să facă acest lucru. Definiţia mult prea generală a situaţiei dificile poate duce la situaţii extreme, inclusiv unele considerate abuzuri.

Încă o precizare: Norvegia are două condamnări la CEDO în chestiuni legate de copii. Una într-un caz de adopţie forţată a unei fetiţe, alta pentru maltratarea copiilor care au stat în orfelinate între 1945 şi 1980. Aceştia ar putea fi primii paşi care să fi dus la schimbarea legii.

Oricum, o cercetare realizată în 2011 arată că în Norvegia s-au dus bătălii politice dure până să se ajungă la aceste reguli. Spre exemplu, din 1997 până în 2005, ţara a fost guvernată de politicieni de dreapta, care au pus mai mult accent pe drepturile părinţilor şi pe autonomia familiei, apoi au venit cei de stânga, adepţii perspectivei potrivit căreia copilul are opinii, interese şi puncte de vedere care trebuie obligatoriu luate în calcul.

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!