Donarea de organe, o necesitate în creștere

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Gafa lui Ciolacu în Qatar: A vrut să spună „lecție”, a ieșit „erecție”

Ce a găsit Corpul de Control la Spitalul Pantelimon

Scandal la un liceu renumit din București

Răsturnare de situație în anchetele de la Spitalul Pantelimon

Incident la stația de metrou Piața Unirii. Toți călătorii au fost evacuați dintr-un tren

Tot mai mulţi români se înscriu pe listele de aşteptare pentru transplant în timp ce numărul donatorilor a început să scadă. În ultimii cinci ani, dezvoltarea chirurgiei de transplant din România a salvat viaţa a sute de oameni şi a făcut posibilă întocmirea unei baze de date cu pacienţi în stare critică, pentru care transplantul reprezintă ultima şansă.

În ultimii trei ani, cel puţin 400 de oameni au supravieţuit datorită curajului şi generozităţii semenilor. Peste o sută dintre ei au primit un ficat nou, alte trei sute, câte un rinichi.

Cei care ar avea nevoie de operaţii similare au şanse mai mici să se facă bine: numărul donatorilor a scăzut în ultimul an cu o treime şi e și mai departe de cel înregistrat în 2013, când s-a înregistrat un record de 122 de transplanturi hepatice.

„Sigur că de la aceste date vor fi fluctuaţii în plus sau în minus. Ceea ce dorim noi este să continuăm pe acest drum ascendent. Într-un asemenea context pot să remarc că în ultimele două zile au fost doi donatori unul după altul”, spune prof. dr. Irinel Popescu, şeful Centrului de Transplant Hepatic Fundeni.

De câteva săptămâni, Emilia Hurducaş s-a înscris pe o listă de aşteptare care se măreşte de la o zi la alta. Are mai multe afecţiuni hepatice grave şi a înţeles că un alt ficat este singura ei salvare. Ştie ce înseamnă un transplant, pentru că sora ei trăieşte de peste zece ani cu un rinichi primit de la mamă. „Aş avea nevoie de un transplant de ficat. Sunt pe listă şi am mare încredere”, spune ea.

După două infarcturi şi ficatul aproape blocat de o boală rară a sângelui, Răzvan era şi el pe aceeaşi listă de aşteptare. Acum aproape o lună a primit un ficat de la un donator în moarte cerebrală. „Eram atât de disperat să fac încât sincer nu m-am gândit, nu mi-a fost frică. Chiar râdeam în drum spre sala de operaţie”, povestește el.

Un transplant depinde de un întreg sistem care se bazează pe voluntariat, de la donatori şi până la asistentele şi medicii care fac aceste operaţii complicate fără să primească bani în plus. Mai mult, bugetul programului naţional de transplant a scăzut în acest an cu 30 la sută, de la 108 la 70 de milioane de lei.