În 1989, liderul comunist est-german, Eric Honecker, a ţinut neapărat să celebreze 40 de ani de la înfiinţarea Republicii Democrate Germane. Ziua națională era pe 7 octombrie. Dar situaţia politică şi economică era atât de gravă încât sărbătoarea s-a dovedit un fiasco total. În acel an, est-germanii au fugit cu zecile de mii spre ambasadele Germaniei Federale din Budapesta şi Praga, iar cei mai mulți au izbutit să ajungă în Vest. Manifestaţiile anti-comuniste se ţineau lanţ în toată ţara, iar la Dresda şi Leipzig izbucniseră confruntări violente între forțele de ordine ale regimului şi protestatari.

Embed:

 

În 1985, liderii Tratatului de la Varşovia s-au adunat în capitala poloneză ca să semneze acordul de colaborare pentru urmtorii 20 de ani. Nici unul nu anticipa că, în mai puţin de 5 ani, toate dictaturile comuniste din Europa se vor prăbuşi. Eric Honecker și Nicolae Ceauşescu se vor dovedi printre cel mai greu de înlăturat.

STASI, obsesia supravegherii: dintre sutele de mii de informatori, 8.000 au fost elevi și studenți

Închisorile est-germane au perfecționat metodele sovietice. STASI și „psihologia operativă”

Zidul Berlinului, întruchiparea Cortinei de Fier

Vânzarea saşilor, sursă de venit în comunism. Conturile ICE Dunărea au înregistrat tranzacţii de 4 miliarde de dolari

Confruntați cu protestele din 1989, şi Eric Honecker și Nicolae Ceaușescu vor pleda pentru reprimarea violentă manifestanților, așa cum se întâmplase deja în piața Tien an Men de la Beijing. Dar în Germania, eșaloanele inferioare ale partidului se vor dovedi mai înțelepte.

Zidul Berlinului, luat cu asalt în 9 noiembrie 1989

La sfârșitul anilor 80, situația Republicii Democrate era deplorabilă. Mizeria economică îi împingea pe est-germani să evadeze în număr mare în Vest, populația scăzuse de la 19 milioane în 1949 la 16 milioane, datoria externă era uriaşă, iar guvernul est-german era surd la orice idee de reformă. Nu accepta nici Perestroika lui Mihail Gorbaciov.

În acest timp, Germania federală și aliații occidentali influențau schimbarea în Est printr-o abilă politică de apropiere. Și o făceau de la cel mai înalt nivel.

Discursul președintelui american s-a auzit bine și în Berlinul de Est. Ambasada americană furnizase difuzoarele necesare. Mesajul lui Ronald Reagan a fost extraordinar de cuprinzător. El a invocat planul Marshall, cel care ridicase din ruină Germania de Vest și Occidentul. Sugestia era că acum Estul are nevoie de ajutor, iar Vestul este dispus să îl dea. Cădea nu numai Zidul Berlinului, ci și Cortina de Fier. Războiul Rece se încheia cu victoria capitalismului. Moscova era chemată să recunoască acest lucru.

Această politică - în parte supremație militara absolută, în parte mesaje emoționante, dublate de credite masive - a creat și mai mari probleme politice comuniștilor est-germani. Populaţia îşi dispreţuia conducătorii, iar demotivarea s-a instalat chiar în rândurile nomenclaturii est-germane. Iar banii Germaniei Federale arătau cât de lipsită de sens este chiar existența Republicii Democrate.

În ciuda nemulţumirii generale, conducerea partidului a insistat ca alegerile locale din mai să înregistreze obişnuitele 99% din voturi. Se împlineau 40 de ani de la înfiinţarea RDG. Cetăţenii erau chemaţi să răspundă dacă sunt de acord cu oficialii propuşi prin "da" sau "nu". De această dată însă, partidul a acceptase cererea constituţională a unui grup civic condus de pastori evanghelişti de a observa numărarea voturilor. În frunte cu Rainer Eppelman, ei au anunţat că cel puţin 10% din voturi au fost de fapt "Nu" şi că în unele zone din Berlin, scorul era de 50% "Da" şi 50% "Nu".

Presaţi de media vest-germană şi plângeri, şefii partidului comunist au admis că s-au făcut câteva erori. Această primă victorie a încurajat alţi protestatari. Disidenta Barbel Bohley, arestată şi apoi exilată în Vest în 1988, a revenit la Berlin şi a reînceput să organizeze manifestaţii. Iar în oraşul Leipzig, al doilea ca mărime din RDG, rugăciunile de luni iniţiate de pastorul Christian Fuhrer s-au transformat în proteste:

Dar scânteia care a declanşat prăbuşirea dictaturii şi dispariţia RDG s-a aprins în afara graniţelor germane.

Dar marea decizie a Budapestei a venit la 10 septembrie când est-germanii au primit libera trecere spre Vest. Noul premier maghiar Miklos Nemeth îl informase pe cancelarul Kohl că va să fie pregătit pentru primirea a peste 100.000 de oameni şi a fost răsplătit cu o linie de credit pentru Ungaria de un miliard de dolari.

La Praga, negocierile au fost mult mai dificile. Şi aici ambasada Germaniei Federale era înţesată de refugiaţi est-germani. Autorităţile cehoslovace comuniste au ţinut să discute cu liderul est-german Honecker libera lor trecere spre Vest. Timp în care tensiunea şi emoţia din clădirea ambasadei sporea.

În cele din urma, Eric Honecker a acceptat plecarea a opt trenuri cu est-germani din Praga spre Germania Federala. Dar cu o condiţie: în loc ca trenurile să ajungă în RFG mergând direct spre Vest, ele să o ia spre nord-vest, prin Germania Democrată, prin Dresda. Pentru refugiaţi era terifiant, riscau să fie arestaţi. Nu s-a întâmplat asta, dar la Dresda zeci de tineri au asaltat trenurile încercând să ajungă şi ei în Vest. Au avut loc ciocniri cu forţele de ordine.

Pulverizate în toată Germania comunista, veştile au adunat 12.000 de oameni cu lumânari aprinse pe străzile din Leipzig.

Regimul amâna să reacţioneze din cauza serbărilor de la 7 octombrie. Mihail Gorbaciov, prezent, dar complet dezinteresat de festivităţi, a sugerat Biroului Politic înlocuirea lui Eric Honecker şi s-a întors la Moscova. Intuind situaţia, berlinezii au ieşit pe străzi strigând: "Gorbi, salvează-ne", 200 de protestatari au fost arestaţi la Dresda, iar cei din Leipzig continuau manifestaţiile maraton. Alături de şeful STASI, Erich Mielke, Honecker a ordonat reprimarea armată.

Din fericire, intervenţia unui dirijor respectat, Kurt Masur, a adus la masa discuţiilor liderii protestatarilor din Leipzig şi pe capii locali ai partidului comunist. Biroul Politic de la Berlin nu a mai putut ignora soluţia negocierii. La 17 octombrie 1989, Erich Honecker a fost înlocuit cu Egon Krenz prin vot unanim.

Pentru Zidul Berlinului, zilele erau numărate.  

 

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!