UCM Reşiţa, prima fabrică din România, are o istorie de aproape două secole şi jumătate. În judeţul Caraş-Severin, în halele colosului în jurul căruia s-a ridicat un oraş întreg, a fost creat 90% din sistemul hidroenergetic naţional. Privatizată de mai bine de un deceniu, acum în insolvenţă, UCMR luptă cu ultimele forţe pentru supravieţuire. Dacă altă dată fabrica avea 20.000 de angajați, acum 200 mai vin zi de zi la muncă, pentru a nu pune definitiv lacătul pe porţile fabricii.

3 iulie 1771, în anii de început ai revoluţiei industriale care cuprinsese întreaga lume, la Reşiţa se naşte prima fabrică din Banatul habsburgic, intrată în istorie ca prima uzină din România. Fondator: Fiscul Austriac, care îl vinde după 80 de ani unui consorţiu francezo-austriac.

Cu 40 de ani înaintea uzinelor germane Krupp sau MAN sau a fabricilor Skoda, Uzinele Reşiţa încep producţia industrială: aparatură pentru sistemul hidroenergetic, locomotive cu abur, poduri metalice feroviare şi rutiere, compresoare de aer industrial, motoare și generatoare electrice, macarale, utilaje petroliere, armament, motoare diesel sau navale.

„Uzina Constructoare de Maşini este un fel de mecanic şef al Hidrolectricii”, spune Sorin Frunzăverde, președintele CJ Caraș-Severin.

În anii 70 făceau orice, mai puțin sateliți care să îi trimită pe Marte”, spune și administratorul judiciar Remus Borza.

Embed:

De aici s-au format, s-au executat, realizat și expediat întreaga furnitură a hidroechipamentelor la centralele din țară”, spune Cristian Apostol, șef secții ansamble sudate și prelucrări mecanice la UCM Reșița.

În cei peste 200 de ani de existență, Uzina Constructoare de Maşini Resiţa s-a transformat într-un parc industrial de dimensiuni impresionante, întins pe 130 de hectare, cu utilaje unice în sud-estul Europei, unele de 15 metri înălţime, produse în Austria. Doar cu utilajele mamut, muncitorii de la Reşiţa au construit piese care cântăreau chiar şi 100 de tone.

De aici ieşeau motoare navale cu o capacitate de peste 20.000 de cai putere şi reprezentau astfel un pilon important la afacerile societăţii. De ani buni însă, nu s-a mai primit nicio astfel de comandă.

După primul război Mondial, în 1920, în baza unui decret regal, colosul din Caraş-Severin primeşte denumirea de Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa. În 1948, uzina e naţionalizată, iar în 1949 - urmare a armistiţiului dintre România şi URSS, fabrica devine o societate mixtă româno-sovietică. Uzina e ruptă în două: Sovrom Metal - ramura metalurgică şi Sovrom Utilaj Petrolier - ramura de construcţii de maşini.

În 1962, cele două sovromuri sunt unite, iar noua denumire primită e Întreprinderea de Construcţii de Maşini Reşiţa. Numele fabricii e schimbat ultima oară în 1991: UCM Reşiţa - Uzina Constructoare de Maşini.

Oraşul Reșița a crescut o dată cu fabrica. Este şi acum exemplul clasic de oraş captiv într-o singură industrie. Dacă în 1930 avea 20.000 de locuitori, după 30 de ani, în Reşiţa erau 55.000 de locuitori, iar în 1990, localitatea număra 95.000 de oameni. UCM Reşiţa ţinea în spate întregul judeţ. Dacă nu lucrau direct pentru combinat, cei mai mulți localnici erau angajaţi la fabrici care furnizau materia primă pentru colos.

90% din Reşiţa înseamnă UCMR”, spune Cosmin Ursoniu, director general UCM Reșița.

Când am terminat eu şcoala profesională, în 1972, erau 24 de clase de anul I, erau 20 de clase de anul II, şi erau 18 clase de anul III. Gândiţi-vă ce fluctuaţie era la resurse umane la noi la angajări”, povestește Gheorghe Despa, preşedintele Sindicatului Liber Independent, UCM Reşiţa.

După Revoluţie, odată cu prăbuşirea economiei interne, comenzile scad. Uzina începe să acumuleze datorii la bugetul de stat. În 1999, fabrica avea de plătit către furnizori şi stat 28 de milioane de euro. Doi ani mai târziu, datoriile ajung la 48 de milioane de euro. În acel an, secţii importante - turnătorie, oţelărie, neferoase sau forje se închid, rând pe rând.

Cei de la UCM Reșița au avut o mentalitate parazitară. (...) Au stat foarte mulți ani așa, într-un dolce far niente, într-o stare de letargie: e Hidroelectrica în spate, nu o să avem probleme, doar că s-a prăbușit Hidroelectrica. Atunci s-au trezit mititeii la realitate. (...) Aveau o dependență totală. Sinucigașă”, spune Remus Borza.

La sfârșitul lui 2003, UCM Reșița a fost privatizată. Pachetul majoritar de acțiuni, de 60,79%, deținut de Autoritatea pentru Administrarea Participațiilor Statului, este cumăprat cu 13 milioane de euro de către un consorțiu format din societatea elvețiană INET A.G. și Asociația Salariațiilor UCMR.

„INET nu exista, e o invenție, e o cutie poștală”, spune Remus Borza.

În acte, INET AG e deținută de cetățeanul elvețian Beat Eugene Corpataux, un apropiat al controversatului om de afaceri Bogdan Buzăianu.

Băiat deștept, Buzoianu chiar a fost un pionier. Nu l-am întâlnit niciodată pe omul ăsta (...) A fost un vizionar”, spune Remus Borza.

Timp de 4 ani, Bogdan Buzăianu a avut un contract cu Hidroelectrica, de la care cumpăra energie extrem de ieftină, care era revândută cu milioane de euro. Controlând UCM Reşiţa, Bogdan Buzăianu ar fi putut negocia mai bine cu Hidroelectrica, doar uzina din Reşiţa furnizând piese de schimb pentru funcţionarea hidrocentralelelor.

În perioada 2001-2004, Bogdan Buzăianu - prin firma Energy Holding - cumpără cu prețuri modice aproximativ 60% din energia produsă de Hidroelectrica, energie care ulterior a fost revândută.

Odată cu privatizarea UCMR, statul promite că şterge datoriile acumulate de uzină până în acel moment, în valoare de aproape 49 de milioane de euro. Condiţia pusă investittorului este ca după privatizare, UCM Reşiţa să nu mai facă alte datorii.

După privatizare, director şi preşedinte al Consiliului de administraţie la UCM Reşiţa ajunge Adrian Chebuțiu, totodată director operaţional al Energy Holding,compania lui Bogdan Buzăianu.

Acest proces de privatizare a UCMR a fost făcut în grabă. Cred că investitorul s-a bucurat că poate prelua conducerea acestei uzine, cred că l-a fascinat valoarea ei istorică şi tradiţională. Ca urmare, şi-a negociat extrem de prost condiţiile privatizării”, spune Adrian Chebuţiu.

În 2004, investitorul elvețian decide să facă restructurări, în încercarea de a reduce pierderile uriaşe. În câţiva ani, 10.000 de oameni îşi pierd locurile de muncă, iar din UCM Reșița se desprind 12 firme și Clubul Sportiv.

Cele 12 firme trebuia să asigure independent producţia de piese turnate, de echipamente electrice, de piese pentru hidrocentrale sau pentru căi ferate. Mai existau fabrici specializate în tâmplăria din lemn, structuri metalice, pază şi protecţie, farmacie sau producţia de biciclete.

UCM Reșița rămâne doar cu producția pieselor de mari dimensiuni și cu 1000 de angajați. Decizia scindării e luată astfel încât fiecare firmă în parte să își suporte pierderile, iar societățile să participe mai ușor la licitații.

Toate cele 12 firme semnează contracte de management cu AC Management, o firmă înființată și controlată de Adrian Chebuțiu. Hidroelectrica rămâne în continuare principalul client, însă se redeschid porţile spre export, iar ce rămăsese din UCMR părea să meargă într-o direcţie bună. Piese produse aici ajung în India sau Turcia, iar specialiştii de la UCM Reşiţa oferă suport tehnic inclusiv în Africa.

S-a luptat de la egal la egal cu competitori de pe piaţa hidro, gen Voith, Andritz, Alstom, dovadă că în patria lui Alstom, UCM Reşiţa a construit o centrală la cheie”, spune actualul director general al UCM Reşiţa, Cosmin Ursoniu.

În 2009, cifra de afaceri ajungea la 50 de milioane de euro, o bună parte din producţie mergea în afara graniţelor, însă, paradoxal, acesta este anul în care uzina ajunge în incapacitate de plată.

Afacerea crescând, aveam nevoie de capital pentru a finanţa creşterea. Dintr-odată, de la 20 de milioane de dolari lucram de 50 de milioane de euro. Ca să cumperi materii prime şi material, ca să finanţezi o creştere a salariilor şi o creştere a costurilor cu forţa de muncă datorată orelor suplimentare, toate astea au dus la niște cheltuieli suplimentare, care nu au mai încăput în fusul de numerar”, spune Adrian Chebuțiu.

În decembrie 2009, printr-un ordin emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se reactivează datoriile istorice. Suma, care era în 2003, momentul privatizării, de 49 de milioane de euro, începe să crească, în ciuda prevederilor din contract. Reactivarea datoriilor istorice duce la popriri pe conturi de către ANAF, contracte suspendate şi activitate blocată. Ministru al Economiei era Adriean Videanu, iar şeful ANAF - Sorin Blejnar.

Directorii UCMR sunt Adrian Chebuţiu şi Adrian Preda.

„S-au reactivat datoriile istorice, practic a fost începutul sfârșitului”, spune Remus Borza.

Statul a întârziat extrem de mult în emiterea unor acte normative, care să spună doar atât: o datorie ştearsă nu mai poate înregistra penalităţi”, spune Adrian Chebuțiu.

„Societatea, ca o orice contribuabil liber din această ţară, a contestat, a pierdut atât la Curtea de Apel, cât şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, spune Sorin Blejnar.

Datoriile nu sunt, însă, singura problemă. În noiembrie 2010, la UCM Reșița descind procurorii Direcției Naționale Anticorupție.

Anchetatorii căutau probe pentru a demonstra o afacere păguboasă pentru statul român.

În august 2010, UCM Reşiţa vânduse, fictiv, patru motoare vechi pentru suma de 310 milioane de euro către Libarom Agri SRL, una dintre firmele omului de afaceri libanez Said Baaklini.

Acesta ceruse de la stat returnări de TVA în valoare de 60 de milioane de euro pentru contractul cu UCMR. Procurorii afirmă că valoarea reală a motoarelor era de 50 de ori mai mică.

Directorii UCM Reşiţa, Adrian Chebuțiu şi Adrian Preda, sunt acuzați de complicitate la fraudă. Omul de afaceri Said Baaklini este învinuit de restituiri ilegale de TVA, iar i directorul Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa, Eugen Bogatu, este acuzat de favorizarea infractorului. Toţi ajung în arest preventiv.

Motoarele astea urmau să facă parte dintr-o furnitură mult mai complexă, era un contract în derulare pe 3 ani de zile”, spune Adrian Chebuțiu.

Există un raport de expertiză financiar-contabilă făcut în acest dosar, care dovedește că toate acțiunile UCMR în cadrul derulării acestui contract au fost cu respectarea legii”, spune și Adrian Preda.

Așteptam încasarea unui avans de 10%, adică de 25 de milioane de euro. Cele 25 de milioane de euro avans care ar fi fost încasate până la sfârșitul lui 2010 ar fi rezolvat toate problemele UCMR”, adaugă Adrian Chebuțiu.

În decembrie 2013, Said Baaklini este condamnat de Judecătoria Sectorului 1 la şapte ani de închisoare. Adrian Chebuțiu și Adrian Preda primesc pedepse de 5 ani de închisoare, iar Eugen Bogatu - doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare. Decizia nu este definitivă și a fost atacată la Tribunalul București.

Imediat după scandalul din 2010, directorul general Adrian Chebuțiu demisioneaza din funcție.

La șefia UCM Reșița revine cel care a fost destituit imediat după privatizare: Dan Obădău, unul dintre cei mai vechi angajaţi ai combinatului. A început ca muncitor, a fost avansat la şef de secţie, iar ulterior numit director. El este cel care, la sfârșitul anului 2011, deschide procedura de insolvență a uzinei.

Despre motivele care l-au determinat să ia aceasta decizie sau dacă insolvența putea fi ocolită, Dan Obădău refuză să facă orice declarație. Cert este că, imediat după ce fabrica intră în procedură specială, Dan Obădău se pensionează. Locul lui este luat de Cosmin Ursoniu, până în acel moment director-adjunct. În raportul de insolvență, cei doi directori demisionari, Adrian Preda și Adrian Chebuțiu, sunt acuzați că ar fi lăsat societatea fără o bună parte din active care ar fi ajuns la firme controlate de ei.

Nu s-a împrumutat pentru retehnologizare, ci pentru salarii, pentru impozite. Băncile au dat bani fără număr, fără număr, fără număr bani. Adică sute de milioane”, spune Remus Borza.

Raportul de insolvenţă arată că UCM Reşiţa nu achită facturile către AC Management, firma care se ocupa de contabilitatea fabricii, controlată de fostul director, Adrian Chebuţiu.

Ca atare, în schimbul datoriilor, AC Management primeşte trei vile şi un debarcader pe laculn Văliug.

În lupta cu insolvența, cu lipsa comenzilor și având un singur client constant, UCMR mai primește o lovitură: intrarea în insolvență a Hidroelectrica, singura companie care mai făcea comenzi. Se întâmpla în 2012. „Dependența de un singur client dovedește clar că pot apărea probleme inevitabile”, spune Cosmin Ursoniu.

Dacă mai aveam încă o alternativă, poate puteam să compensăm lipsa pieţei hidro”, spune liderul sindical Jivlomir Tovladiaţ.

În timp ce UCMR se bate să evite falimentul, procurorii DNA mai fac un dosar penal. Noi descinderi au loc la locuințele lui Adrian Chebuțiu și Adrian Preda, care sunt cercetați pentru evaziune fiscală, abuz în serviciu, spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Acuzațiile vizau devalizarea uzinei în perioda în care cei doi se aflau la cârmă. Prejudiciul în dosar depășeşte, spun procurorii, 10 milioane de euro.

Atât Adrian Chebuțiu, cât și Adrian Preda sunt arestaţi pentru 29 de zile.

Procurorii DNA spun că AC Management SRL, firma care administra cele 12 societăți desprinse din UCM Reșița, a prejudiciat uzina.

Chebuțiu și Preda ar fi cerut studii care nu aveau legătură cu activitatea fabricii: despre dezvoltarea surselor de energie alternativă, controlul calităţii procesului de producţie, structura pieţei electorale şi polarizării politice, reorganizarea activităţii financiar-contabile și noi soluţii de management, oportunităţi de export de energie din Caucaz spre Turcia.

Procurorii DNA spun că studiile au fost comandate în urma unei şedinte a consiliului de conducere al UCM Reşiţa. AC Management SRL, firma care se ocupa de administrarea fabricii, a fost cea care a întocmit studiile şi a încasat banii.

Cei doi rămân în arest până pe 7 februarie 2014, atunci când sunt eliberați, în urma unei decizii a judecătorilor Curții de Apel din Timişoara.

Cu datorii enorme, fără bani pentru retehnologizare, dar cu concurenţă puternică de peste graniţă, conducerea găseşte soluţii alternative pentru modernizarea a opt dintre utilajele mastodont - păstrează partea mecanică şi modernizează doar sistemul electronic.

Practic, trăim de pe o zi pe alta, cu mici comenzi pe care reuşim să le găsim la mici furnizori”, spune Cosmin Ursoniu.

Lichidatorul judiciar spune că închiderea UCM Reşiţa ar putea destabiliza şi alte industrii. Ca să evite falimente succesive, statul ar trebui să transforme cele 200 de milioane de euro datorii în acţiuni şi să redevină acţionar majoritar. Autoritatea de Administrare a Activelor Statului a preluat deja datoriile uzinei, dar lipseşte votul membrilor Guvernului.

Moare UCM Reșița, moare puțin și Hidroelectrica și moare puțin mai mult și România”, spune Remus Borza.

Până când statul va emite ordonanţa care l-ar face proprietar pe 90% din fabrică, puținmuncitori care mai trec pragul vechilor uzine refuză un eventual faliment. Nu ar avea unde să se angajeze și spun că UCM Reșița le-a marcat viața.

A fost leagănul industriei construcţiilor de maşini din România”, spune Gheorghe Despa preşedintele Sindicatului Liber Independent de la UCM Reşiţa.

Pentru mine, UCMR înseamnă totul. Cariera mea aici a fost. Aici a început şi aici sper să se termine”, spune Jivlomir Tovladiaţ.

Am avut opţiunea să plec, am avut alte opţiuni, aş fi putut să plec în străinătate, de exemplu, şi chiar foarte bine plătit, şi totuşi nu am plecat”, arată și muncitorul Vasile Lăpădat.

E datoria noastră, a tuturor cetățenilor, și în primul rând al prietenilor mei de la palat (Palatul Victoria, n.r.) să înțeleagă importanța acestor companii de stat pentru economia românească și România. Din perspectiva unui faliment, din cei 560 de milioane de lei cât are, statul nu ia nici măcar un pol. De ce? Pentru că toți banii i-ar lua BCR, care este creditor garantat”, spune Remus Borza.

Într-un oraş umbrit de paragină, acoperit de hale vechi şi ponosite, un parc înfloritor vrea să demonstreze că UCMR nu este doar trecut. Într-un decor desprins din filmele cu cowboy, parcul Triaj din Reşiţa a strâns cea mai frumoasă parte din istoria Uzinei - cea fără datorii, insolvenţă, procese si arestări - locomotivele care au scris şi rescris istoria în micuţul oraş bănăţean, o istorie a reuşitelor celei mai vechi fabrici din România, fabrică a căror muncitori încă așteaptă să vadă dacă statul, măcar de data aceasta, se va ține de cuvânt.

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!