Bibliotecă istorică, acoperită de praf
Dulapul cu litere, ușa decorată, holul cu cărți, curtea și bibliotecara care scrie la maşină. Aşa lucrează Adriana Luican de când s-a angajat la bibliotecă. Pentru fişele cărţilor foloseşte şi acum maşina de scris italiană cumpărată în urmă cu jumătate de secol. De calculator sau imprimantă nici nu poate fi vorba.
Pentru bibiotecara Adriana Luican, fiecare zi de lucru e o călătorie în timp. ”Reprezintă un instrument care ne permite regăsirea fizică a cărţilor. Vom identifica locul în care cartea se găseşte în raft”, afirmă ea.
Nu e deloc uşor. Cele două bibliotecare de aici nu au la dispoziţie niciun sistem informatic, iar pe rafturi stau peste 100.000 de cărţi. Sunt atât de multe volume încât până şi uşile sunt proptite cu manuale din perioada sovietică. ”Din punct de vedere tehnic este mai trudnic decât ar fi cu calculatorul. Este o stare specială, sunt provocată, trăiesc într-o altă dimensiune, într-o altă atmosferă”, ne mărturisește Adriana Luican.
Una desprinsă din secolul al XIX-lea, atunci când în clădire a funcţionat primul muzeu de artă şi arheologie al Timişoarei. Pantofi lustruiţi şi rochii elegante alunecau pe scările transfomate acum în depozit.
”Este un pic diferită ca stil, e început de secol XX şi e într-un stil mai romantic. Este o casă care păstrează aproape toate elementele originale, inclusiv elemente de mobilier”, ne spune Sorin Predescu, directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu.
Candelabrul din sala de lectură, feroneria şi uşa de la intrare mai amintesc de perioada in care lumea bună a Timişoarei venea aici să vadă expozițiile de artă. Pe bronzul din care e făcută statuia Minervei patina timpului s-a așezat la propriu. ”Jgheaburile au pricinuit mari daune. Apa, atunci când ploaia se adună șuvoaie, a ajuns să se prelingă pe glazvant, să se adune în curte, să se infiltreze la subsol”, afirmă Lorena Cuvin, bibliotecar.
Astfel că una din puținele clădiri din Timișoara construite în stilul renașterii germane închide acum parcă o lume.
Chiar și demisolul vechiului Muzeu de Arheologie și Istorie din Timișoara ascunde comori nebănuite. Așa se face că la capătul acestui coridor, într-o cămăruță uitată parcă de timp și de oameni, stau ascunse cărți vechi de sute de ani. Problema este însă că cele mai multe dintre ele, după cum se vede, sunt depozitate în condiții total nepotrivite.
”Este una din cele mai frumoase clădiri din oraș.Urmează ca în perioada următoare să discutăm intrarea întregii clădiri în programul de reabilitare, cu fonduri de pe bugetul local”, ne anunță viceprimarul Dan Diaconu.
Până atunci însă se repară acoperișul, iar biblioteca rămâne pentru timișoreni același loc enigmatic, cu mii pagini îngălbenite.
reporter: Vlad Ungar
operator: A. Hrișcu/ M. Pop/ T. Alasu
editor web: C.Țenche
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
