Sari la conținut

24 de minute | Mihai Ghyka: De ce se crede că oameni care au făcut o faptă penală se pot schimba pentru că au scris cărți? 

 

Liana Alexandru: Ce v-a determinat să acceptați propunerea de a trece din mediul privat în cel de stat?

Mihai Ghyka: M-a motivat faptul că vreau să fac mai bine pentru țară. E un guvern tehnocrat, un timp bine determinat, de un an de zile. Atunci când e vorba să îți ajuți țara, un an e un termen pe care poți să îl dedici pentru cultura română. 

Nu vă încurcă timpul prea scurt?

Ne încurcă și nu ne încurcă. Cultura română a avut 24 de miniștri în 25 de ani. O medie ne face să vedem că și predecesorii noștri au stat tot câte un an, dar nu au știut de la început acest lucru. E un lucru bun, ne dozăm eforturile și proiectele pe acest an.

A contat faptul că este un guvern din tehnocrați?

A contat foarte mult. Cunosc câțiva dintre miniștri personal. Sunt oameni onorabili. E un angajament de oameni care nu au agendă politică și vor să asigure un interimat într-un mod profesionist. 

Lucrând în mediul privat, ați contribuit la onoarea numelui dvs, care are o istorie. Simțiți că faceți acest lucru și din datorie față de țara în care v-ați născut?

Important nu este ceea ce ai moștenit. De exemplu Palatul lui Grigore Ghica de la Iași, ci sacrificiul din familie. 

Care a fost primul impact când ați intrat prima dată în sediul Ministerului Culturii?

Aproape o regăsire. Am lucrat șase ani în Consiliul Director al AFCN. Țineam ședințele aproape lunar acolo. Dar primul impact este cel de responsablitate. Cred că avem nevoie de o strategie culturală pentru următorii ani, avem nevoie de o sală de concerte, de un muzeu de istorie făcut la standarde europene. De un muzeu al comunismului sau de unul al totalitarismului. 

La Cluj a început să cadă tencuiala peste cetățeni. Se demolează o parte din fațadele considerate periculoase. Autoritățile susțin că au un aviz pentru a face acest lucru. 

Există o justificare legală prin care se poate interveni și asupra unui monument în situații de urgență. Modul în care s-a intervenit considerăm că nu este cel fericit. Se pot extrage decorațiile sau se pot pune plase de protecție peste monumente. Monumentele trebuie tratate cu grijă, nu cu picamerul și cu ciocanul. E o problemă legală unde vrem să intervenim asupra monumentelor istorice, chiar dacă proprietarii se opun. Un singur proprietar poate bloca lucrarea. 

La Cluj se punea problema că proprietarii nu au destui bani pentru a reface fațadele. 

Ee un aspect. Primaria însă intervine prin împrumuturi și fonduri UE, ca la anvelopare. Important e să avem cadrul legal în care să fie forțat și cel ce nu acceptă și care e nepăsător sau absent sau decedat. Așa cum am știut să punem polistiren pe blocuri, mult mai important e să salvăm monumentele istorice. 

Foarte multe teatre au rămas fără săli. Actorii nu mai au unde să își joace spectacolele. 

Legea este cea potrivită. Mulți dintre noi - și eu - facem parte dintre cei care mergeau în acele săli de teatru sau de cinematograf fără să știe ce risc își asumă. Pasul următor e să găsim soluții. Municipalitatea, în primul rând, să găsească spații. Noi sprijinim și intervenim unde este cazul cu soluții. Poate mai multe teatre în același loc, să își organizeze programul. 

Banii de unde vor veni?

Sunt trei surse. Astăzi ne vedem cu primarul interimar al Capitalei. Un alt capitol este că aceste intervenții sunt finanțate din taxele pe jocuri de noroc. Este în dezbatere publică un proiect de ordonanță de urgență care mărește de la 1% la 5% cuantumul. Suma e foarte mică, colectăm 14 milioane de lei anual din jocurile de noroc. Mărim taxa pentru jocuri de noroc. Urmează să fie aprobată până la sfârșitul lunii și nu vor fi probleme. Ecourile de la cetățeni sunt bune. 

(...)

Despre desemnarea Capitalei Culturale Europene din 2012, care a fost contestată, ce părere aveți? 

E un juriu de 12 persoane, din care 10 sunt specialisti europeni care vin de la Bruxelles, care au în spate deja cateva proiecte de capitale europene, doi reprezentanți ai României, numiți de ministru. Deci sunt 12, din care 10 voturi vin de la Consiliul Europei. Înțeleg frustrarea unor orașe mari care au investit mult în dorința de a fi Capitală europeană. Sunt 14 candidați, 13 nu vor fi. Important e ca, indiferent de orașul care va fi ales, toți cei ce au făcut efortul să își pregătească dosarul de măsuri - s-a muncit, e păcat să se piardă - dorința Guvernului e ca acele orașe să își continue programul, chiar dacă nu au fost desemnați. Capitala europeană e un titlu care nu conferă niciun fel de fond. E doar o platformă de comunicare și de vizibilitate pentru orașul respectiv. Să nu se piardă aceste candidaturi. Să aplici ceea ce ai gândit pentru orașul tău. Rezultatul ar fi că nu vei avea o capitală a culturii, vei avea alte 13 capitale mai mici. 

Motivele contestației se refereau la incompatibilitatea a doi membri ai juriului care erau membri în Ministerul Culturii. Știți astfel de cazuri în alte țări?

Da. Sunt cazuri, în Spania, de pildă, au ajuns la Înalta Curte Europeană contestând câștigarea Capitalei europene. Ințeleg frustrarea. Eu cred că e mai important să lăsăm orgoliile deoparte. Să ne uităm la cei rămași. 

În ultimele zile a luat amploare problema scriitorilor din penitenciare. Cei care își micșorează pedepsele datorită unor cărți puse sub semnul întrebării. Ele ajung și la Biblioteca Națională. Ajung un bagaj al culturii române. Au ele o valoare? Cum ar putea să decidă un judecător dacă acea carte are o valoare intrinsecă?

Doamna Prună a spus că va face un proiect de OUG pentru a schimba acest text de lege. Nu am citit niciuna dintre cărțile publicate de către deținuți. 

Discuția este de ce niște oameni care au făcut o faptă penală se crede că se pot schimba pentru că au făcut cărți? Ei nu au fost condamnați pentru că nu știau să scrie cărți. Nu îndrepți omul scriind opere. E unul care a scris șapte opere deodată și în total 10 volume. Este ilar. 

Nu aș blama pe deținutul care vrea să își scurteze pedeapsa scriind cărți, ci, mai degrabă, prevederea din Codul penal care permite asta.

Dar profesorii care și-au dat girul poartă vreun fel de responsabilitate?

Absolut. 

Aceeași situație este și pentru cei care scriu lucrări de doctorat înspirate din alte lucrări. 

Cred că lucrurile trebuie clarificate cât mai repede pentru că este o sfidare pentru cei care și-au făcut doctoratele în mod corect. 

Am prieteni care și-au dat doctoratul după 10 ani de muncă asiduă și serioasă. Nu poți să îl asociezi cu al unuia care l-a făcut în câteva săptămâni. 

De ce au apărut aceste doctorate plagiate?

Un post de profesor universitar necesită finalizarea unui doctorat. Orgoliile sunt mai mari din partea personalităților publice, își doresc prea repede să ajungă doctori. 

Cum de nu ați activat până acum într-un partid politic? Este acceptarea acestei funcții o aplcare către intrarea în politică?

Nu am fost membru de partid nici înainte de 1989, nici după. Nu îmi doresc o carieră politică, am venit pentru a ajuta într-un moment în care e nevoie. Ar însemna să candidez la alegerile următoare, ar însemna să fur startul, încălcându-mi mandatul. 

Dincolo de probleme către care vă aplecați ca secretar de  stat în Ministerul Culturii, sunteți un fan al Festivalului Internațional de Film Transilvania. Ați văzut ”Son of Saul”?

Nu, dar cred că proiectul TIFF este foarte frumos. Cred că cinematografia și școala nouă de cinema din România sunt un brand de țară. 

Cei care câștigă nu sunt, de multe ori, finanțați de stat. 

Acum cei mai mulți sunt finanțați de CNC și au girul CNC. Ceea ce este important este ca acești oameni care și-au căpătat o statură internațională trebuie să aibă un cuvânt de spus în privința modului în care se gestionează banii în cinematografie.