Sari la conținut

24 de minute | Regizorul Nicolae Constantin Tănase: Cu părere de rău pentru sălile de cinema, mi se pare necesar să fie închise și renovate

Claudiu Pândaru: Cu filmul tău de anul ăsta, „Lumea e a mea” ai câștigat mai multe premii, în țară și străinătate. Cu un film care a fost respins atunci când a venit vorba de a primi finanțare de la stat.

Nicolae Constantin Tănase: Am depus cu Tudor Giurgiu, care m-a susținut la toate proiectele de lungmetraj. Am depus la CNC și am primit răspunsul că e prea vulgar, prea dur și că nu susțin astfel de filme. Atunci s-a încăpățânat Tudor Giurgiu și a zis să încercăm să facem un lungmetraj independent.

Cât te costă să faci un astfel de film în România?

Noi am vrut să îl facem cu până în 50.000 de dolari, dar am pierdut material, am întârziat, nu am reușit să ne pliem... Am făcut de patru ori bugetul, sub 200.000 de dolari, pe hârtie. Nu îmi dau seama cât înseamnă în bani lichizi, dar cu toți oamenii care ne-au ajutat, studiourile de sunet, studiourile de imagine, cred că am ajuns la 200.000 de dolari. Este un buget mic la nivel european, dar este o sumă mare pentru România.

Dacă comparăm cu alte filme sau alte echipe de debutanți?

Am fost la un workshop în Polonia și toți colegii mei socotesc cu peste un milion și jumătate de euro pentru primul film, de debut. Cât să acoperi costurile tehnice și o echipă care să stea după regizor 30 de zile. 

Deci sumele astea sunt suportate de către statul respectiv. 

Sigur, majoritatea filmelor europene sunt finanțate de stat. 

Pentru voi de unde au venit cei 200.000 de euro?

Din buzunarul lui Tudor Giurgiu, care a crezut în noi. 

Filmul e în cinematografe. Cât mai stă?

Sperăm să mai stea încă o săptămână. Trecem de pragul de 20.000 de spectatori și suntem mândri, chiar dacă am fi vrut să trecem de 20.000 în primul weekend.

Cum ai lucrat cu actorii? E făcut cu oameni care nu au mai jucat. 

Fiind un film pentru adolescenți, nu am vrut să mă prefac și să iau o actriță pe care să o machiez. Am luat tinere talentate. Am văzut 80 de fete, cu 20 dintre ele am făcut un workshop cu actori care să le învețe câte ceva. Au rămas trei fete, inclusiv Ana Maria Guran, pe care o cunoscusem dinainte. Ceilalți sunt actori profesioniști din generația mea. Am stat 26 de zile cu toată echipa. 

E o filmare complexă...

Da, am inundat un liceu de două ori. Am băgat peste două tone de apă într-un liceu. Am filmat o dată, apoi s-au ars patru harduri, dintr-o eroare tehnică, și a trebuit să filmăm din nou. Am rugat-o pe directoarea liceului să ne permită să mai inundăm din nou. 

Regizorul filmului „Lumea e a mea”, Nicolae Constantin Tănase. FOTO: Facebook

20.000 de spectatori e o țintă mulțumitoare?

Nu am fost vizibili probabil pentru că noi nu am avut nicio vedetă, niciun nume. Am mers pe ideea că personajul principal fiind un anonim, toți ceilalți o să se regăsească în el. Cred că e nerealist să trecem de 50.000. 

Cu 20.000 sunteți în pierdere.

Da, din păcate, suntem în pierdere din punct de vedere financiar. Aș fi vrut ca Tudor Giurgiu să își recupereze banii. 

Mersul la cinema este cel care va duce și la apariția unui nou film. În spate ar trebui să fie o industrie care investește și, la finalul zilei, să aibă un profit. 

Nu cred că în Europa există o astfel de industrie. În Cehia se întâmplă asta, au cultura mersului la cinema. O producție din Cehia face un milion de spectatori. În România avem și problema lipsei sălilor de cinema. 

În afară de sălile mall-urilor, în rest nu prea ai unde să mergi la cinema. Scria Nae Caranfil despre legi care vor duce la închiderea unor săli de spectacole, a unor teatre mici. 

Cu părere de rău pentru săli, pasul mi se pare necesar.

Ideea americanilor de „Safety first” ar trebui să o îmbrățișăm și noi. Mă bucur, într-un fel, că începem să implementăm regulile astea, chit că pierdem niște săli. Acele săli trebuie să intre într-o renovare completă. Ar trebui modernizate tehnic. Adică unu: trebuie renovate pentru siguranță, să nu ne cadă balconul în cap. Și doi: să reușim să facem niște condiții de cinematograf de 2015. Nu putem să mergem cu niște proiectoare pe un ecran strâmb, cu niște scaune tari și să fie și frig. Pentru că, logic, o să fie sala goală. La Piatra Neamț s-au dat, la film, ceaiuri și pleduri, ca să poți să stai. Și nu e normal. 

Filmul meu cred că s-a văzut în fiecare sală altfel. Deja nu mai suportam. Știu cât am lucrat la sunet și filmul se auzea diferit, prost, pentru că o boxă sfârâie, alta nu se aude. Apoi publicul spune că filmul e prost.

Deci statul trebui să investească în două direcții în modernizarea sălilor de cinema.

Da, o sală de cinema dotată bine devine profitabilă. 

Statul, prin CNC, ar putea ajuta nu numai cu producția, ci și cu promovarea.

Noi, neluând bani pentru producție, am cerut bani pentru promovare. Și eu au spus că nu, pentru că nu ați luat bani de la noi pentru producție. Așa că ne-au dat bani mai puțini pentru promovare decât dau unui film produs cu bani de la CNC. La nivelul CNC sunt multe probleme.

În măsura în care statul are criterii discutabile prin care finanțează anumite filme, actorii, tinerii regizori, câți dintre colegii tăi au filme de debut?

Din generația mea mai sunt doi regizori care au debutat deja. Suntem deja trei care au ieșit dintr-o generație. Suntem norocoși, pentru că, din alte generații, nu iese niciunul. La actori, când doar UNATC scoate 70 de actori în fiecare an, cred că există o suprasaturare. Sunt cam 10 posturi de actori pe an, iar cinematografia face puține filme. Și se refugiază în partea independentă, în subsoluri care nu au legătură cu teatrul, dar vor să facă artă. Încearcă să își creeze vizibilitate. Dar ține prea mult de șansă.  

Ar trebui să se facă reforma UNATC. Într-un sistem normal nu ar trebui să țină atât de mult de șansă. 

Ai terminat „Lumea e a mea”. Ce plănuiești să faci mai departe?

Sper să fac tot film. A fost un concurs la CNC și am câștigat o finanțare pentru un scurtmetraj pe care l-am filmat și intrăm în postproducție. Noi, echipa, nu ne-am întreținut din filmul ăsta. Noi, echipa creativă, nu ne-am întreținut din film. Nu pot să spun că acum stau un an de zile și cresc următorul proiect. Trebuie să supraviețuiesc într-un fel. Asta se întâmplă și pentru scenaristă și pentru directorul de imagine și pentru monteur... Trebuie să creștem următorul proiect în timpul nostru liber. Scenarista, Raluca Mănescu, se trezește la 3.00 și scrie de la 3.00 la 6.00, pentru că apoi trebuie să se ducă la serviciu. Între timp dezvoltăm următorul proiect de lungmetraj, care va fi un thriller.

De data asta de unde veți face rost de fonduri?

De data asta o luăm pe ciurcuitul normal european. Vom aplica pentru niște fonduri de dezvoltare, să găsim niște coproducători interesați, vom merge la festivaluri unde să prezentăm proiectul. O să încercăm trasul clasic. Acum, având punctaj - care contează la CNC - ne putem lupta pentru fonduri. Sigur, nu cot la cot cu Cristi Puiu, cu Porumboiu, cu Mungiu. Poate o să prindem o sesiune în care regizorii mari o să fie ocupați și atunci, poate, o să prindem și noi finanțare. 


Nicolae Constantin Tănase s-a născut în România, în 1985. A absolvit UNATC - secția Regie de film - și a studiat timp de un an și la Academia de Arte din Praga (FAMU).

Potrivit Cinemagia.ro, BLU, primul său film realizat după absolvire, a câștigat premii importante la Festivalul Internațional de Film Transilvania, 2012, la Best International Short Film din Portugalia și Premiul „Tânără Speranță” la Gopo.

Filmul „Lumea e a mea”, regizat de Nicolae Constantin Tănase a câștigat anul acesta trofeul Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul. Lungmetrajul spune povestea Larisei, o fată de 16 ani, care trăiește într-un orășel de la malul mării unde tot ce contează sunt influența și banii. Tânăra crede însă că visurile ei merită orice sacrificiu.