Sari la conținut
News Alert

Andrei Țărnea: Avem de gestionat un eșec al Bucureștiului în politicile față de R. Moldova

Tema de discuție a fost situația din Republica Moldova, în contextul numirii noului guvern în țara vecină și a vizitei premierului de la Chișinău, Pavel Filip, la București.

Principalele comentarii:

Cum vedeţi vizita premierului moldovean la București?

Trebuie separate cele două aspecte: cele politice, cu tot ce înseamnă decorul, frumuseţea sau urâtul compromisurilor. De partea cealaltă, prioritatea absolută a menținerii stabilității unui stat aflat la marginea prăpastiei.  R. Moldova este într-o criză profundă.

Vizita e necesară, nu neapărat dorită. Pentru noul guvern de la Chișnău, este o încercare a Chișinăului de a câștiga în autoritate în fața publicului din Moldova, în primul rând al celor din stradă, și de a spune că Bucureștiul susține acest guvern.

Pentru guvernul de la Bucureşti era necesară vizita pentru a vedea în ce măsură cecul în alb pe care l-ar da noului guvern poate să făcă, în ce măsură acest guvern să fie capabil să facă un număr de pași care să repună Moldova spre o revenire la condiții normale.

Cum vedeți condițiile împrumutului?

Nu sprijinim Moldova condiționat, sprijinim guvernul Filip condiționat. Este corect să fie așa. Acesta e mesajul dat de premierul român și de autorități. E și o confirmare a deciziei de a amâna acordarea acestei tranșe de împrumut, pentru că societatea politică, guvernul, n-au fost în stare să dea răspunsuri. Există o listă de revendicări a societății din Moldova. Nu trebuie să ne imaginăm că protestul e unul omogen, că agendele de acolo ar fi toate în interesul național al Moldovei și că toate ar fi determinate de reacția cetățenilor, depășiți de acest șir de incompetențe, corupție proastă guvernare și furt. 

Autoritățile române și cele europene și cele americane au cerut aceleași lucruri. Și o parte din vocea străzii cere asta - reforma Băncii Naționale, eradicarea corupției, răspunsuri pentru furtul miliardului, reformă în justiție. România nu face decât să ia aceleași priorități normale ale cetățenilor R. Moldova.

Credibilitatea depinde de capacitatea de a arăta în termen foarte scurt că măcar aceste prime puncte pot fi puse în exerciţiu.

Vor fi făcute reformele?

Având în vedere situația economică, situația bugetului, a guvernului, criza, presiunea este uriașă pentru ca acest guvern să reușească să convingă partenerii internaționali că au resursele necesare pentru aceste măsuri. E o chestiune de cel mult doiuă luni. Întrebarea e dacă vor fi duse până la capăt reformele, dacă va exista o determinare politică pentru a face lucrurile pe care guvernele anterioare nu le-au făcut. Nu avem acum răspunsuri, ci avem suspiciuni legitime, întrebări legate de independența acestui guvern, în ce măsură acest guvern are intenția de a face reforme, întrebări pe care și le pun și cetățenii Moldovei.

Cum vedeți politica României față de Moldova?

Prea adesea am susținut persoane și guverne în loc să susținem programe, agende de reforme. E important ca de această dată setul de politici ale României să se schimbe spre agende concrete, cu obiective măsurabile. Asta ar duce și la reducerea acuzației că România susține anumite guverne, că participă la împărțirea societății din Moldova. Descoperim că moldovenii nu sunt doar proruși sau proromâni, ca orice cetățeni, au niște așteptări care țin de bună guvernare, indiferent că sunt rusofoni sau românofoni. Adesea sunt acuzați că sunt cinici față de clasa lor politică. E justificat să fie cinici. Așteptările lor au fost înșelate.

Trebuie să recunoaștem că o parte din propunerea Bucureștiului legată de politicile față de Chișinău a eșuat. Eșecul nu e doar al României, ci și al societății Republicii Moldova. În același timp, vorbim de o dezamăgire la nivelul UE și NATO, care au dat României un rol în acest sens și așteptau de la clasa politică și instituțiile române capacitatea de a sprijini Moldova. Avem de gestionat acest eșec. E foarte important ca vizita de ieri a premierului moldovean să fie citită în această cheie, nu ca un sprijin dar unei persoane sau unui guvern, ci ca pe o nouă abordare a României în materie de reformă în Moldova. 

Președintele Timofti? Își va face România datoria față de Moldova?

Nu trebuie subestimat rolul pe care președintele Timofti l-a jucat. A încercat să folosească toate instrumentele.

Încheierea mandatului președintelui Timofti va fi un alt moment de inflexiune important pentru criza din R. Moldova. Problema principală pentru oricine încearcă să sprijine un guvern la Chișinău este devalizarea masivă a băncilor moldovenești, care este continuarea unui mod de a face politică și afaceri și de a folosi politica drept instrument de distribuție de putere și de influență și control, de a izola și proteja o clasă economică profund coruptă, care practic cumpără partide, parlamentari, influențe și care blochează orice reformă.

E greu să nu vezi gestul preşedintelui Timofti ca pe o ultimă încercare personală de a salva nu doar onoarea sa ca politician, ci şi interesele cetățenilor R. Moldova care au dreptul să fie reprezentați de parlamentari, miniștri, premieri care să nu fie, cel puțin la nivelul percepției, complet sub controlul unor oameni de afaceri și politicieni corupți.

În ce măsură noul guvern va face eforturile președintelui justificate și va arăta că un compromis dificil pe care președintele l-a acceptat numind guvernul Filip, se va vedea în câteva săptămâni sau luni.

Guvernul are din partea străzii un ultimatum, pentru joi, pentru a-și da demisia.

E important să separăm cele două elemente. În stradă sunt oameni a căror prezenţă e o defulare, o reacţie civică legată de așteptările înșelate și de convingerea că aşa nu se mai poate continua.

În stradă este o defulare, o reacție civică, un protest legitim. Există acolo și grupuri de interese care nu fac altceva decât un Maidan pe invers, în care încearcă să folosească presiunea străzii pentru a impune anticipate sau un guvern cu orientare prorusă și pro-Moscova. O parte din cetățenii Republicii Moldova au un set de așteptări și votează în consecință, crezând că viitorul lor ca cetățeni ar fi mai bine reprezentat de o orientare prorusă, pro-Moscova și pro-Uniune Vamală. Ceea ce este în joc este un exercițiu foarte lung de propagandă, de influență media, prin instrumente financiare, asupra unei părți din Moldova, cu efect de radicalizare a acestor poziții. În acest context, nu e de așteptat ca pe termen foarte scurt strada să nu continue presiunile asupra guvernului. E foarte important să facem distincție între protestele legitime civice și intersele asociate unui protest de altă natură. 

Maia Sandu a vorbit despre riscul și pericolul acestei asocieri a unor personaje ca Usatîi sau Dodon cu protestatarii, organizațiile sau persoanele care nu fac altceva decât să exprime o voință civică. 

Alegerile anticipate nu ar fi neapărat o catastrofă. Ele pot să fie. Vin cu un risc. Riscul este ca votul să capete o altă turnură, prorusă, dar nu este o garanție.

Pe de altă parte, credibilitatea unui guvern tehnocrat n-ar fi departe de cea a guvernului Filip.

Ce soluție vedeți pentru R. Moldova?

Dacă înțelegem natura tensiunilor de la nivelul clasei politice, al parlamentului și străzii, e clar că un guvern tehnocrat nu poate să apară. Situația nu e cea din toamna anului trecut în Bucureşti. Moldova nu e ţară UE şi NATO, în care protestul civic poate sa implice o reacţie a clasei politice care să ducă la o schimbare de pagină. În acest context, credibilitatea unui guvern tehnocrat n-ar fi diferită de cea a guvernului Filip. În acest moment, nu e vorba doar de a acorda susținere unor persoane sau partide. E momentul să schimbăm ceva și în modul în care analizăm situația din Moldova dinspre cine sunt oamenii momentului, persoanele providențiale care ar putea schimba viitorul Moldovei spre un set extrem de clar de reforme. 

Acest guvern, așa cum a fost el constituit, e important să negocieze cu acea parte dintre protestatari care reprezintă interesul legitim al R. Moldova. E obligația oricărui guvern. Indiferent cum a fost ales, ce poziții are, e obligat să negocieze cu organizațiile și persoanele din stradă. 

Eu cred că guvernul Filip va rezista, întrebarea e până când.

Cristi Diaconescu avea dreptate. Este o criză a sistemului în R. Moldova, e o criză de guvernanță, o criză a clasei politice și a partidelor, a sistemului politic. Dar nu e pe vid, ea vine pe un context regional - criza din Ucraina, situația post-Maidan, tensiunile între Rusia și Occident - care a lăsat cele mai profunde rele din R. Moldova: statul captiv, politica captivă, relația toxică dintre economic și politic într-o țară practic închisă, o economie închisă, în care „băieți deștepți” au privatizat o întreagă țară, cu sistemul ei politic cu tot. Criza furtului secolului n-a făcut decât să spargă buba, lucruri pe care cetățenii le știau. Azi vedem ultimul act al acestei crize politice.

Din păcate, ceea ce se poate întâmpla acolo e o spirală de guvernanţă şi de control formal al Chişinăului din parte unor forţe politice care n-au interesul Moldovei, ci un set de interese regionale mult mai mari și care nu sunt în interesul României și al aliaţilor occidentali. În consecinţă, situația e mai delicată decât așteptările de supraviețuire a guvernului Filip.

Omul cui este Pavel Filip?

El joacă rolul tehnocratului, un om care vine să îndeplinească un rol într-o situație de criză pentru societatea moldovenească. Suspiciunile care planează asupra lui Filip și a majorității parlamentare sunt absolut legitime.

Putem avea două citiri. O citire în care să spunem că e un echilibru între rele și în care forţe politice antagonice, în competiție directă, care nu sunt toate interesate de bunul mers al republicii, dar care se țin în şah și rezultatul e acest guvern, cum au fost alte guverne înainte.

Cealaltă citire e că suntem în al 12-lea ceas, că o parte dintre cetățenii moldoveni înțeleg asta, ănteleg riscul unui Maidan invers, a unei situații de captură a societății Republicii Moldova și aruncarea ei într-un vid între UE, Ucraina şi Rusia, în care o societate ca cea din Moldova nu poate rezista și nu va avea decât de suferit.

În termen foarte scurt, până la alegerea președintelui și venirea unei delegații FMI, este extrem de important ca această voință politică să se manifeste.  

Ce scenariu vedeți pentru martie, când expiră mandatul președintelui Timofti?

E un moment de inflexiune. Nu există în acest moment majoritate pentru alegerea președintelui. După alegerile din noiembrie 2014, în Moldova, ca și în alte parlamente, parlamentarii schimbă tabere, sunt cumpărați, șantajați, convinși, atrași. În acest context, persoana președintelui, pentru că am văzut rolul avut în formarea acestui guvern și în a rezista unor forme extrem de evidente de captură politică și ideologică a guvernului, e importantă. Dar ce e mai important e modul în care vom ajunge la acest rezultat, cum se va forma această majoritate și cum se va poziționa președintele față de guvernul în exercițiu, în ce măsură vor face un tandem care să livreze o agendă pe termen mai lung în interesul Republicii Moldova legată de aplicarea Tratatului de asociere, a celui de liber-schimb, reforma justiției și răspunsul la chestiunile de corupție care trenează.  


Alte ediții ale emisiunii „24 minute” pot fi urmărite AICI.