Sari la conținut

Cătălina Surcel, director excutiv la Asociația Telefonul Copilului: Am avut și 5.000 de apeluri pe zi

Temele de discuție au fost cazul familiei Bodnariu și polemicile generate, cazul de la Liceul Tudor Vianu, dar și alte subiecte intens dezbătute în presă și în mediul online în centrul cărora se află copiii și problemele lor.

Palma peste fund este un abuz?

Cătălina Surcel: Palmă peste fund este un abuz. Unul emoțional. Aș vrea să-mi mențin o rezervă față de cazul Bodnariu pentru că nu am acces la informații.

Un sugar despărțit de mama lui?

Este un abuz grav, mai ales că e doar o suspiciune de abuz. Cel mult puteau să ia copilul împreună cu mama, la un centru maternal. OMS recomandă alăptatul de sân până la doi ani, copilul trebuie păstrat lângă mamă.

Iar pentru ceilalți copii nu e posibil să-i duci în locuri diferite, să nu poată ține legătura unii cu ceilalți, e o perioadă pe care nu o pot recupera.

V-ați mai întâlnit cu astfel de cazuri în alte țări?

Am întâlnit cazuri în Italia de români care și-au luat copiii cu ei. Spre deosebire de cazul Bodnariu, acolo a fost luată și mama la un centru maternal. Acei copii până la urmă au fost aduși în România. Primul care ne-a contactat a fost tatăl. Din fericire, între România și Italia există un acord de repatriere. L-am învățat pe tată ce trebuie să facă, împreună cu autoritățile române am reușit să-i aducem pe cei doi copii acasă, mama a revenit și ea și am putut recurge la acest acord. Ne-am luptat cu niște autorități italiene care doreau să păstreze copiii. Acum sunt la Bacău.

Ce final vedeți pentru Bodnariu?

Cazul Bodnariu este diferit. Norvegia nu e stat UE, legislația europeană nu poate fi pusă în aplicare. Nu vedem alte căi decât cea diplomatică și asistența juridică. Putem plăti un avocat noi, ca stat. Suntem destul de rezervați, există instanțe care judecă acest caz.

Cazul de la Colegiul Vianu este un abuz?

Dacă lucrurile stau cum scrie pe rețelele de socializare. E o mare îndoială. E doar o postare pe FB, nu există o plângere. Dacă s-a întâmplat așa, este un abuz emoțional, care lasă urme poate chiar pe viață. Acel cadru didactic poate și trebuie să fie sancționat. Este bine să oprim răul de la rădăcină și să nu lăsăm să escaladeze. Nu avem de ce să ne agățăm ca fapt real, nu există o plângere.

S-ar încadra la bullying?

Avem tot mai multe campanii pentru asta. Suntem contactați tot mai des. Începe chiar din grădiniță, continuă la școală - tachinări, vorbe urâte, prin intermediul internetului, poate ajunge la abandon școlar. Am întâlnit cazuri de suicid și automutilare, victimele se autoizolează, vorbesc de frică. Se poate opri din timp vorbind despre asta. Copiii să vorbească despre asta în primul rând în sânul familiei și să-și rezolve în primul rând singuri problemele.

Dacă sună la dvs, ce le oferiți?

Consiliere psihologică, consiliere juridică pe cazuri concrete, consiliere personalizată. Suntem în contact și cu alte instituții, inclusiv cu poliția. Facem și monitorizarea cazurilor. Nu ne oprim la consiliere, la îndrumare, ci și urmărim ce se întâmplă în continuare.

Există cazuri pe care le rezolvați și apoi se repetă?

Se întâmplă asta, mai ales în cazul abuzurilor emoționale în familie, după o perioadă apare și abuzul fizic. Pentru asta sunt dedicate ședințele de consiliere psihologică. E preferabil să rezolve în familie, doar în cazuri extreme, de amenințare sunt luați.

Este greu de convins un părinte agresor să participe la consiliere?

Cu anumite tipuri de părinți, sunt persoanele cu mai puțină educație. Nu asta este problema principală, ci lipsa acestor tipuri de servicii la nivel local. Direcțiile pentru Protecția Copilului nu dispune de suficient personal. Ne-ar putea ajuta însă și școala. Avem legislație, dar nu este respectată întrutotul.

Lipsesc programele de prevenire, în școli, mai ales. Nu există resurse financiare. Există ONG-uri care ajută enorm, dar nu pot ajuta un întreg sistem de învățământ din întreaga țară. Trebuie un program național de prevenire pentru fiecare caz în parte.

Cazul profesorului care respinge în clasă copilul cu sindrom Down?

Nu am avut asemenea situație, am avut cu ADHD, acolo părinții celorlalți copii erau nemulțumiți, nu cadrul didactic. Cadrul didactic trebuie să ajute la soluții. 

Soluția ar fi mai mulți specialiști și integrarea acestor copii cu dizabilități. Au nevoie de sprijin.

Vă caută lumea online?

Din ce în ce mai mult, în special din partea adolescenților, se simt mai în siguranță așa, deși oferim confidențialitate. Vom lansa și o platformă online. Ne vorbesc de probleme de ordin psihologic. Părinții ne contactează și în spețe de ordin juridic.

Mediul online e un risc pentru copii?

Întâlnim copii de toate vârstele în mediul online. Din păcate, chiar părinții le creează conturile. Și imagini de copii întâlnim tot mai des. Trebuie să le explicăm să nu cadă în capcane.

Se poate ajunge până la traficul de minori. Am avut adolescente care ne-au contactat, nu au dorit să facem pașii în continuare, doar au vrut să se descarce. Pentru noi era important să depășescă problema psihologică. Nu mai doreau să trăiască. Am mizat foarte mult pe consiliere psihologică. Lucrurile pentru astfel de situații trebuie să meargă mai departe, trebuie să plece de la capătul celălalt al firului cu dorința de a lupta.

Și părinții au fost uneori cei care au acceptat situația, de pildă o adolescentă să plece peste hotare cu o familie necunoscută. 

Mai multe plângeri din urban sau rural?

Înregistrăm mai multe cazuri pe rural acum vreo patru ani. De doi ani și jumătate, 48 la sută sunt din rural, restul din urban. Primim în medie cam 700-800 de apeluri pe zi. Numărul maxim de apeluri a fost de 5.000 în momentul în care am făcut o campanie.

11611 este vocea pe care o capătă abuzurile. Putem să construim, putem să intervenim, putem să prevenim, mai ales când copiii, înainte să ia decizii, ne contactează pe noi.

Urmăriți în materialul video de mai sus înregistrarea integrală a emisiunii.

Alte emisiuni „24 de minute” pot fi urmărite AICI