Sari la conținut

Pastila de limbă - 22 februarie 2015

22 februarie 2015 - ADJECTIVELE SPĂSIT ȘI GRIZONANT. Ne obişnuim într-o asemenea măsură cu forma greşită a unor cuvinte, încât în clipa când ni se dezvăluie forma lor corectă ne mirăm. Ne încearcă o anume neîncredere, ne cuprinde îndoiala. E normal să se întâmple aşa. La fel cum minciuna repetată de un milion de ori devine adevăr (după expresia fostului ministru nazist al Propagandei Joseph Goebbels), forma greşită, dar folosită îndelung şi asiduu, a unui cuvânt riscă să treacă drept formă corectă.

Dintre vocabulele, nu puţine la număr, care intră în această categorie, cea mai prigonită mi se pare adjectivul „spăsit". Dacă deschidem dicţionarul, aflăm că „spăsit" se referă exclusiv la oameni şi înseamnă „care se arată pocăit, smerit sau nevinovat". Dacă în loc de dicţionar deschidem televizorul, aparatul de radio, ziarul sau chiar cartea, constatăm de obicei două lucruri. Primul: sensul cuvântului se păstrează. Al doilea: forma cuvântului se modifică în „spăşit". Iar asta este o greşeală. O eroare pe cât de frecventă, pe atât de puţin observată. 

Un alt cuvânt care este folosit deşi nu există e cuvântul „grizonat", pe care-l întrebuinţează destui vorbitori când vor să se refere la un păr „care începe să încărunţească" sau care e deja „cărunt" ori „sur". Cuvântul la care ar trebui să recurgă aceşti vorbitori e „grizonant", orice altă variantă fiind greşită.