Sari la conținut

Pastila de limbă - 27 iulie 2014

27 iulie 2014. Radu Paraschivescu vorbea săptămâna trecută de influenţa puternică pe care-o exercită limba engleză asupra limbii române. Acest fapt se vede în achiziţia lexicală (îmbogăţirea vocabularului cu termeni preluaţi tale-quale din engleză), dar nu numai. 

Astăzi ne ocupăm de un derivat din acelaşi registru: cuvintele care, traduse prost de un vorbitor al englezei după ureche, obţin nemeritat cetăţenia limbii române şi ajung să fie folosite pe cât de intens, pe atât de impropriu. Aceste cuvinte se înrudesc într-o oarecare măsură cu „furculisioanele” coanei Chiriţa sau ale urmaşilor ei carpatini. Din păcate, faptul că nu sună caraghios ca „lingurision”, „furculision” sau „fripturision”, ci perfect normal, le asigură furişarea în lexic, unde tind să înlocuiască alte cuvinte şi să le preia sensul. Odată ajunse acolo, ele se confundă cu peisajul, îşi revendică dreptul la liberă existenţă şi pot fi scoase în afara legii doar cu mari eforturi.