Sari la conținut

Studiu. De ce anumiți câini sunt mai greu de dresat

Cățeii care sunt protejați excesiv de mamele lor sunt mai temători și mai anxioși în fața unor situații noi, fiind astfel candidați mai puțin eficienți pentru a deveni câini însoțitori pentru persoanele nevăzătoare, arată un studiu publicat luni în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), informează AFP.

shutterstock_459200512

Foto: Shutterstock

Cercetătorii americani au monitorizat 23 de cățele și cei 98 de pui ai lor — de la naștere și până la vârsta de doi ani și jumătate — în cadrul unui program de dresaj pentru câini antrenați pentru a însoți persoane nevăzătoare.

Ei au constatat că puii cu mame excesiv de protectoare, care îi îngrijeau și petreceau mult timp alături de ei, prezentau grade ridicate de anxietate în prezența unui obiect necunoscut.

Aceiași căței întâmpinau dificultăți mai mari în executarea unor sarcini precum rezolvarea unor teste de tip "puzzle" care le permiteau accesul la anumite dulciuri, scrie Agerpres.

Cercetătorii estimează că protecția maternă excesivă poate să explice procentul ridicat de eșec — 30% — înregistrat în rândul acestor câini într-un program de creștere și dresaj pentru asistarea persoanelor nevăzătoare, demarat de organizația The Seeing Eye în statul american New Jersey.

Rezultatele obținute sunt comparabile cu protejarea excesivă a copiilor de către părinții lor, un fenomen ale cărui efecte sunt cercetate în numeroase studii.

Potrivit experților, protejarea excesivă a copiilor poate să îi facă pe aceștia să se simtă fragili și vulnerabili, fără valoare și lipsiți de aptitudini sociale. Același lucru poate să îi facă să devină rebeli și să încerce să experimenteze cât mai mult, uneori chiar în moduri riscante.

Studii similare au fost deja făcute pe șoareci și primate. Aceasta a fost prima cercetare realizată pe câini.

"E frapant să vezi acei căței cu mamele lor timp de doar cinci săptămâni și să constați că acea scurtă perioadă după naștere are un anumit efect asupra reușitei lor doi ani mai târziu", a spus Emily Bray, profesor de psihologie la Universitatea Pennsylvania, autorul principal al studiului.

"Se pare că puii au nevoie să învețe să facă față unor mici provocări de foarte tineri și, dacă nu se întâmplă așa, atunci acest fapt poate să le aducă un handicap ulterior" în reușita dresajului pentru a deveni câini însoțitori pentru persoane nevăzătoare, a subliniat coordonatoarea cercetării.

Studiul a evidențiat, de asemenea, că temperamentul și facultățile cognitive ale câinilor sunt asociate cu succesul sau eșecul în acest program de dresaj.

Cercetătorii au putut să alcătuiască astfel o serie de teste care pot să prezică performanțele viitoare ale câinilor, încă de la vârste foarte fragede, fapt care îi va ajuta pe dresori să selecționeze animalele ce prezintă cele mai mari șanse de reușită în timpul dresajului.

O analiză statistică a tuturor datelor colectate, inclusiv concentrațiile unui hormon asociat stresului, înregistrate la femelele separate momentan de puii lor, a permis dezvăluirea unor diferențe de atitudine evidente între mamele deosebit de protectoare și cele care erau mai puțin protectoare.

Atunci când cercetătorii au verificat ce s-a întâmplat cu acei căței, la doi ani după naștere, ei au constatat că aceia ale căror mame au fost cele mai atente erau în același timp animalele cu cele mai mici șanse să treacă testele pentru a deveni câini însoțitori pentru persoanele nevăzătoare.

Această legătură a fost mai puternică în cazul puilor ale căror mame se întindeau pe jos cel mai adesea pentru a alăpta, în comparație cu femelele care se așezau pe membrele posterioare sau rămâneau în picioare — poziții mai dificile pentru puii lor.