Sari la conținut

Cum afectează boala relația de cuplu

Pe lângă şocul diagnosticului de cancer la sân, pe lângă tratamentele agresive şi intervenţiile chirurgicale mutilante, femeile depistate cu această maladie mai trebuie să depășească o situație decisivă: felul în care sunt sau nu sunt susținute de cei apropiați. Potrivit studiilor, mai bine de jumătate dintre paciente sunt părăsite de partenerii de viaţă.

La bine şi la rău până când moartea ne va despărţi" se transformă prea des în până când boala ne va despărţi. Este și povestea Antonelei, care a aflat că are cancer de sân în urmă cu șapte ani. Dupa o perioadă, soțul ei a ales să divorțeze.

„Omul cu care tu îţi clădeşti o întreagă viaţă decide să nu mai fie lângă tine. Ee complicat şi e mult mai greu! Dacă drama bolii există, în momentul în care se întâmplă o despărţire, se triplează durerea”, a spus Antonela Olănescu.

70% dintre bărbaţi îşi părăsesc soţiile după ce au fost diagnosticate cu cancer la sân. Şi asta pentru că prea puţini fac faţă unei asemenea veşti.

„În clipa în care cel apropiat este diagnosticat cu cancer, tu fugi! Este aproape incredibil că acest fapt se întâmplă în continuare”, a spus doctorul Ina Petrescu, medic primar chirurgie plastică şi microchirurgie reconstructivă.

Primul sentiment este acela de teamă, frică. Nu ştie ce urmează să se întâmple cu iubita lui, cu soţia lui. În general, o afecţiune la sân sau un cancer sperie foarte tare un partener, gândindu-se că această afecţiune se va solda cu un deces. Nu ştie ce are de făcut”, a explicat psihologul Constantin Cornea.

„Nu există niciun curs care să ne spună nici nouă celor bolnavi şi nici celor de lângă cum să ne comportăm -- nu suntem pregătiţi pentru asta şi e dificil, căci fiecare se duce în lumea lui, iar tu ai nevoie de suport foarte mult”, a explicat Antonela Olănescu.

Cuplurile din România, doar la bine împreună

Din momentul diagnosticului, relaţia este pusă la grea încercare. Tratamentul şi intervenţiile chirurgicale îşi pun amprenta nu doar asupra pacientelor.

„Trăirile femeii care urmează să fie mutilată, să rămână fără un sân, fără ambii sâni-- este o traumă majoră, este o cădere a stimei de sine. În privinţa bărbatului, îşi pune problema dacă partenera va mai fi după operaţie cea pe care şi-a ales-o el, va mai arăta ca persoana pe care şi a ales-o el”, a spus psihologul Constantin Cornea.

„Am slăbit considerabil, de la 53-54 la 44-45, ajunsesem practic un schelet. După ce mă tunsesem pentru că mă pregăteam să fac chimioterapie, după ce începeam să conştientizez: wow, chiar am fost diagnosticată cu cancer şi există riscul să mor, cu atât mai mult începeam să mă schimb eu foarte mult şi să nu pot să mai răspund cu sexualitate. Feminitatea o pierdusem. Mie mi-a luat foarte mult timp să pot să mă uit în oglindă după ce m-am întors din operaţie, după ce am rămas fără sân”, a povestit Cosmina Grigore, fondatoare a Asociației Imunis.

Psihicul, o armă în lupta cu bolile grave

În astfel de situații, sprijinul familiei este esenţial. În plus, foarte mult contează şi consilierea psihologică. În România există doar 30 de specialişti care se ocupă de bolnavii de cancer în spitalele de stat.

„În America sunt grupuri de sprijin din punctul ăsta de vedere care vin şi împărtăşesc din experienţa lor. Din nefericire în societatea românească această reprezentare lipseşte cu desăvârşire”, a spus psihologul Constantin Cornea.

„Susţinerea psihologică a pacientului este importantă în toate etapele derulării tratamentelor, în toate etapele confruntării cu boala deoarece pot exista anumite blocaje emoţionale, însă cu cât acestea sunt îndepărtate mai repede, cu atât este mai bine pentru pacient”, a adăugat psihologul Rodica Tănase.

S-a născut a doua oară

Prin Asociaţia „Imunis", Cosmina Grigore vrea să ajute pacienţii diagnosticaţi cu cancer, dar şi pe cei care vor să prevină această boală. În anul 2013, Cosmina Grigore a fost diagnosticată cu cancer la sân. L-a avut însă mereu alături pe soţul ei, dar nu le-a fost deloc uşor să rămână împreună.

„Ne-am dat seama că toate lucrurile astea care ni s-au întâmplat fuseseră exterioare nouă şi că noi, eu şi cu el, încă ne iubeam şi am zis hai să investim pe această relaţie de iubire pe care o avem. Pentru mine, mi-am şi dorit asta foarte mult şi am avut şi cu cine să lucrez, mă refer la soţul meu, să las cancerul să facă revoluţia pe care a făcut-o în viaţa mea şi a schimbat, a bulversat absolut toate planurile. Dar după am muncit foarte mult, zi de zi, şi muncesc în continuare să se aşeze lucrurile cât mai frumos, cât mai în echilibru, cât mai în armonie, aşa cum nu erau înainte”, a explicat Cosmina Grigore.

Tânăra vorbeşte deschis despre cum a învăţat să-şi accepte corpul după intervenţie. Şi cum s-a schimbat viaţa de familie.

În cazul meu am decis că nu voi face nici reconstrucţie, nici implant. Voi alege să fiu o femeie senzuală şi feminină, femeie feminină în ciuda faptului că nu am sân. Nu-i uşor deloc, ţine mult de partea asta de acceptare şi iubire de sine. Se poate ajunge la o relaţie de cuplu foarte frumoasă şi foarte armonioasă. E nevoie ca atât bărbatul, cât şi femeia să înţeleagă că nu vor rămâne lucrurile aşa întotdeauna şi că se pot schimba”, a explicat Cosmina Grigore.

Este un examen despre care cei care l-au trecut pot spune că i-a făcut mai frumoşi, i-a făcut mai puternici, i-a făcut să se înţeleagă cum probabil nu s-au înţeles niciodată până în acel moment!”, a adăugat psihologul Constantin Cornea.

Pentru cele mai multe paciente, însă, mastectomia înseamnă mutilare.

„Foarte puţine dintre aceste femei beneficiază de reconstrucţia mamară. Încă femeile nu cunosc bine metodele reconstructive că se poate face reconstrucţia imediată, fapt ce le-ar creşte calitatea vieţii substanţial”, a explicat medicul Ina Petrescu