Sari la conținut

Burnout: Epuizarea fizică şi psihică poate fi fatală

În anul 2007, o tânără din București a fost găsită moartă cu dosarele de la serviciu în brațe. Muncea mult, dar nu mânca și nu se odihnea corespunzător. Raportul medicilor legiști a arătat că femeia a murit din cauza slăbirii accentuate. Din ce în ce mai multe persoane ajung la epuizare fizică și psihică. În termeni medicali: sindrom burnout.

„Mulți dintre noi nu ne dăm seama când suntem în situații stresante sau în situații de burnout pentru că nu suntem atenți la noi, suntem atenți la alte lucruri, ne impunem, ne înstrăinăm de noi, ne îndepărtăm și nu acordăm suficientă atenție atât nevoilor noastre fiziologice, cât și psihologice și, din acest motiv, organismul nostru ține, dar este cu valabilitate redusă, dacă nu ai grijă de el”, spune Jeni Chiriac, psihoterapeut.

Deși nu există statistici oficiale referitoare la numărul de persoane afectate de așa-numitul fenomen burnout, guvernul Germaniei a calculat în anul 2011 că una din 10 zile de concediu medical a fost luată din motive psihologice.

Sindromul burnout apare la diferite categorii de specialiști pe măsură ce se confruntă cu situații stresante. Dacă nu reușesc să mă încarc din altă parte sau să folosesc surse de a mă relaxa în mod eficient, cu timpul ajung să nu mai fac cu eficiență și plăcere ceea ce la început puteam să fac în mod eficient”, spune Adrian Socol, psihoterapeut.

„Dacă descoperim că avem dificultăți de concentrare, de a adormi, dificultăți legate de stilul alimentar, probleme de relaționare, probleme în a ne concentra, în ciuda faptului ca eram obișnuiți să dăm performanță, ei, în situațiile acestea e bine să ne gândim și să apelăm la un specialist: medicul de familie, psiholog, indiferent, trebuie să mergem să cerem ajutorul”, a mai spus Jeni Chiriac.

Există și simptome la nivel emoțional: „Pot să apară probleme cu stima de sine, că nu mai fac față, că am eșuat, că nu mai sunt la fel ca înainte”, mai spune Adrian Socol.

Sunt persoane care ajung inclusiv în crize existențiale pornind de la acest sentiment de surmenaj, de înstrăinare de sine, când nu se mai regăsesc și se lovesc de o stare intensă de nemulțumire legată de propria viață, legată de cei din jur, de ceea ce fac, simt o înstrăinare puternică și mulți dintre ei, în loc să stea un pic să analizeze, cred că este nevoie de o schimbare și uneori dramatic”, este de părere Jeni Chiriac.

Există, de exemplu, în istoricul meu, persoane pe care le-am tratat nu pentru ce s-a întâmplat acum. Care au spus: ok, nu vreau să mai fiu pompier pentru că, după ani de zile în care am scos din flăcări corpuri carbonizate, nu mai puteam să dorm, nu mă mai puteam bucura de ce se întâmpla în fiecare zi, gândul meu era la ce se întâmplase și, atunci, am ales să renunț. Și asta poate fi și o formă de burnout, dar poate fi și o formă conștientă de a avea grijă de tine. Știu cât pot să duc și, atunci, mă opresc în momentul în care nu mai fac față”, a mai spus Adrian Socol.

Din păcate însă, nu toate persoanele se opresc la timp. Iar consecințele pot fi fatale.