Sari la conținut

Cum învingi pofta de dulce a copiilor

Incidența obezității infantile este în creștere atât la nivel internațional, cât și național, principala cauză a majorității cazurilor de adipozitate sau de supraponderabilitate în rândul copiilor de toate vârstele fiind aportul caloric, afirmă Luciana Gavrizi, medic specialist diabet și boli de nutriție la Institutul Național de Endocrinologie ''C.I. Parhon''.

shutterstock_403647358

Foto: Shutterstock

"Ultimele cifre spun că obezitatea infantilă în România atinge și 12 — 13% în rândul copiilor de toate vârstele, ceea ce e mult, iar gradul de supraponderabilitate poate ajunge și până la 25%. Putem spune că în ultimii 10 ani aproape s-a dublat", a explicat Gavrizi.

Potrivit acesteia, sunt foarte puține situațiile în care obezitatea infantilă se poate justifica medical — situații endocrinologice sau obezități genetice, procentul fiind de 2 — 3% din cazuri.

"Restul, până la sută la sută, reprezintă o problemă de aport — aport alimentar. Și aici mă refer la aportul cantitativ — hipercaloric, la un program dezorganizat al meselor, la acel obicei total nepotrivit al copiilor de a ciuguli tot timpul câte ceva. Și nu mă refer la fructe, ci la o porție de cartofi prăjiți sau chipsuri, sucurile din comerț, extrem de tentante pentru copii pentru că au gust delicios, dar și un aport caloric excesiv pentru necesarul vârstei lor. Obezitatea în sine este considerată o boală, iar aportul caloric excesiv duce la ea", a mai spus medicul citat de Agerpres.

Ea trage un semnal de alarmă și arată că obiceiurile alimentare se educă din primii ani ai vieții. Cum se vor alimenta părinții, așa se vor alimenta și copiii, adaugă medicul.

"Copilului nu trebuie să i se permită orice, dar nici să i se interzică. Secretul ar fi echilibrul. Nu trebuie să-i spunem copilului: 'nu ai voie aia, nu ai voie aia', trebuie să-i dăm să guste din toate. Să dozăm cantitativ tot ceea ce copilul dorește să mănânce, să bea și ceea ce-i place, bineînțeles. Sfatul meu ar fi un orar al meselor foarte bine pus la punct. Regula cu trei mese și două gustări rămâne în picioare, indiferent de situație. Un copil care mănâncă foarte mult seara, dimineața se va trezi cu o poftă scăzută de mâncare, la micul dejun aproape că va ciuguli te miri ce, iar apoi se va duce la școală unde va avea o gustare pe care o mănâncă sau nu, la prânz nu putem controla ce se întâmplă, iar când vine acasă, la orele 16,00 — 17,00, rupe. Deci, aportul majoritar va fi seara, intră într-un ciclu vicios și a doua zi o luăm de la capăt", a menționat Gavrizi, amintind că există pentru fiecare categorie de vârstă o recomandare de număr de calorii, iar majoritatea cazurilor de obezitate sunt întâlnite la copiii până la 8 ani.

Luciana Gavrizi susține că intrarea în colectivitate a celor mici este un risc, pentru că ei văd ce fac alți copii și încep să copieze.

"S-a demonstrat în studii că alăptatul reprezintă un factor de protecție pentru obezitate. În ceea ce privește copiii între 2 și 10 ani, aportul caloric ar fi de 100 de Kcal pe kilogram", a mai explicat Gavrizi.

În ceea ce privește modul în care poate fi ''învinsă'' boala, medicul subliniază că, în afară de regimul alimentar, care este prima linie terapeutică, activitatea fizică este foarte importantă.

"Sedentarismul este un factor de risc al obezității. Activitatea fizică ar trebui desfășurată minim de trei ori pe săptămână și nu mă refer la copiii care fac sport de performanță", a precizat medicul.

Ea vorbește și despre afecțiunile endocrinologice la copii. "În general, afecțiunile endocrinologice, care creează obezitate, apar și cu un regres în creșterea copilului. Foarte rar se întâmplă ca un copil dezvoltat normal ca și înălțime, ca și cauză de obezitate să fie o afecțiune endocrinologică. În general, sunt descoperite în prima parte a copilăriei. De multe ori ne gândim: 'copilul meu este obez, sigur are probleme cu glanda tiroidă'. Dar, la un copil dezvoltat normal șansele sunt foarte mici. Trebuie să vedem mai întâi dacă nu sunt probleme de ordin alimentar", a mai spus Gavrizi.

Medicul a explicat și de unde vine pofta de dulce a copiilor.

"Odată cu îngurgitarea unei cantități mari de glucide, pancreasul este stimulat. El secretă insulină, pentru că primește semnale că în sânge a crescut zahărul. Secretă insulină, normalizează glucoza din sânge. Însă, de foarte multe ori poate depăși acest prag — scade glicemia mai mult decât în mod normal — și atunci copilului i se face poftă de ceva dulce. Dulcele acela concentrat, consumat îi crește în continuare secreția de insulină. Se produce un cerc vicios și tot timpul vrea să mănânce ceva dulce. În schimb, dacă în loc de o prăjitură îi dăm un măr, secreția de insulină nu va mai fi la fel de puternică, pentru că mărul are un indice glicemic mai scăzut decât zahărul", a detaliat Luciana Gavrizi.

Medicul își amintește despre ultimul caz cu care s-a confruntat, un băiețel de opt ani — 49 de kg și o înălțime de 110 cm.

"A avut niște probleme respiratorii care i-au limitat activitatea fizică, dar copilul ciugulea tot timpul. Tot timpul avea câte ceva, un croissant, peste o jumătate de oră o bucățică de ciocolată, o înghețată. Cred că lua cel puțin 10 gustări pe zi. I-am prescris un regim normal de viață, cu trei mese și două gustări. I-am limitat dulciurile. Am negociat cu el o schemă de 'ciuguleli' și mese și i-am permis de trei ori pe săptămână ceva dulce, iar o dată pe lună cartofi prăjiți, pentru că erau preferații lui. Nu i-am impus un regim alimentar, i-am explicat cum stă situația", a arătat ea.

Aceasta atrage atenția că părinții trebuie să fie atenți la ceea ce consumă copilul și ce reprezintă numărul de calorii consumate.

"Un copil inteligent ar spune: ok, am voie să consum 1.500 de calorii pe zi, mănânc trei ciocolate. Nu este în regulă, pentru că ciocolata nu ne atinge aportul de proteine, lipide și carbohidrați necesari organismului", a punctat dr. Luciana Gavrizi.