Sari la conținut

Doar un sfert din copiii care se nasc cu malformații ale inimii pot fi operați în spitalele de stat

Un dispozitiv minuscul, ca o umbrelă, are capacitatea de a trata malformaţii grave ale inimii. Introdus prin vasele de sânge, ajunge direct la inimă unde este montat ca un dop între aorta şi artera pulomonară. Astfel repară un defect din naştere al copilului. Operaţia se face fără bisturiu, cu ajutorul unui angiograf.

„Aproximativ 10% dintre copii se nasc cu probleme vasculare. Fie că sunt hemangioame, fie că sunt alte malformaţii vasculare, ele există şi trebuie tratate”, spune medicul Rareş Nechifor, specialist în radiologie intervenţională.

Din cei 1.200 de copii care se nasc în fiecare an cu malformaţii ale inimii, doar 300 ajung pe masa de operaţie. Spitalele de stat nu au nici aparatura, nici specialiştii şi nici banii pentru a-i trata pe toţi copii cu asemenea probleme.

„Spitalele de stat preferă să rezolve mai mulţi pacienţi cu materiale ieftine decât o anumită patologie pentru care e nevoie de materiale mai scumpe si din cauza asta nu se dezvoltă nici specialiști care să ştie să facă aşa ceva. Şi, la un moment dat, dacă ai o urgenţă pentru care chiar trebuie făcută şi statul zice îţi dau acum banii, constată la momentul respectiv că nu are cine să o facă”, spune medicul Dan Deleanu, specialist în cardiologie intervenţională.

Părinţii copiilor care au nevoie de operaţii ştiu cel mai bine situaţia. Sunt puşi pe drumuri şi pe liste de aşteptare, fără să aibă certitudinea că problemele de sănătate ale copiilor vor fi rezolvate complet.

„Ştiam că trebuie cât mai repede să i se facă intervenţia. La Târgu-Mureş mi s-a spus să mai aşteptăm un an de zile şi după un an îi facem intervenţia”, povestește Ana Maria Hodel, mama unui copil.

„Cred că listele de aşteptare puteau să dureze chiar şi şase luni, un an de zile”, spune bunica unui copil cu malformații ale inimii, Gabriela Ştirbeţ.

Salvarea copiilor stă în spitalele private. Numai că o astfel de intervenţie costă în jur de 7.500 de euro, bani în care intră şi dipsozitivul care implantat. Casa de Asigurări nu acoperă nimic din preţ, iar Ministerul Sănătăţii nu are un program de finanţare a acestor intervenţii salvatoare.

Pe de altă parte, în spitalele de stat aparatura stă nefolosită. Aşa se întâmplă la Spitalul Marie Curie din Bucureşti, unde un angiograf nou nu poate fi utilizat pentru că nu există specialişti. Iar la Spitalul Grigore Alexandrescu se construieşte o nouă secţie, medicii sunt la pregătire în străinătate, dar statul nu alocă bani pentru aparatură medicală.