Sari la conținut

Drama copiilor bolnavi de diabet. "Mă duc la şcoală, fac lecţii, în a doua pauză o sun pe mama şi, în funcţie de glicemie, mănânc"

De doi ani, Ioana Oprescu suferă de diabet şi este insulinodependentă. Acasă o ajută mama, însă la şcoală trebuie să se descurce singură cu injecţiile. “Dimineaţă mănânc, fac glicemia, insulina, mă duc la şcoală, fac lecţii şi în a doua pauză o sun pe mama şi, în funcţie de glicemie, mănânc”, spune Ioana.

Mama Ioanei a depăşit greu şocul diagnosticului, dar şi mai grea este lupta cu nepăsarea statului. Pentru că fata a împlinit opt ani, la următoarea evaluare, ea va rămăne fără ajutorul de însoţitor, în valoare de 700 de lei. Banii se duceau oricum numai pe consumabilele de care Ioana are nevoie pentru administrarea insulinei.

Dacă avem nevoie de şapte cartuşe în termen de trei luni de zile, cât prescrie reţeta, ni se dau doar şapte ace de insulină, fără să se gândească că un cartuş de insulină are 300 de unităţi şi e imposibil să faci unui copil 300 de unităţi cu un singur ac”, spune Ilariana Tudor, mama Ioanei.

Mama Ioanei este printre părinţii din ţară care au atacat în instanţă Ordinul 725/2002. Actul anulează dreptul la ajutorul de însoţitor după vârsta de şapte ani. Activiştii susţin demersul părinţilor.

Nu te poţi baza pe un copil să-şi administreze singur cantitatea de insulină, să-şi monitorizeze glicemia şi, în acelaşi timp, să-şi cântărească mâncarea”, spune Iuliana Corhan, de la Asociaţia Copiilor Bolnavi de Diabet "Sfântul Iustin".

Reprezentanţii medicilor diabetologi nu văd însă nicio problemă în privinţa legii.

Copiii trebuie învăţaţi să-şi auto-monitorizeze glicemia şi alimentaţia şi efortul, dar se poate”, susţine Cristian Serafinceanu, preşedintele Societăţii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.

Peste 4.000 de copii au fost diagnosticaţi cu diabet în România, dublu faţă de acum zece ani.