Sari la conținut

Fumatul este o boală sau un viciu? Ce spun medicii și psihologii

Multă lume crede despre fumători că nu au suficientă voinţă pentru a renunţă la ţigări. Când vor să se lase de nicotină, fumătorii îşi dau seama că sunt depăşiţi de situaţie. Cu alte cuvinte, corpul nu-i ascultă. Dorinţa de nicotină este atât de mare, încât gândul la următoarea ţigară este tot ce contează.

„Când te duci la piaţă, prima dată socoteşti banii de ţigări. Pâinea şi restul din ce mai rămâne. Dar banii de ţigări sunt sfinţi”, povestește Dănuţ Păun, fost fumător.

Specialiştii le iau însă apărarea tuturor celor care fumează şi asta deoarece fumatul este o boală ca oricare alta!

„Renunţarea la fumat nu este o chestiune de voinţă. Pentru că fumatul NU este un viciu”, spune Bogdana Bursuc, psiholog.

„Fumatul este o dependenţă, este un drog. Drogul este nicotină”, spune prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.

Iar cei mei predispuşi să se apuce de fumat sunt adolescenţii. Au simţit-o pe pielea lor majoritatea fumătorilor.

„Erau unii care aveau 13, eu aveam 14, alţii care erau mai mari cu un an doi şi din păcate pt mine şi pentru majoritatea dintre ei, am fumat până la vârste foarte înaintate”, mai spune Dănuţ Păun, fost fumător.

La acea vârstă creierul uman secretă cel mai scăzut nivel de dopamină.

El este neurotransmițătorul pe care îl avem atunci când avem o stare emoţională de bine. Când el lipseşte sau nu este secretat atunci practic trăim o experienţă de lipsa de chef”, adaugă Bogdana Bursuc, psiholog.

Pentru a aduce la limite normale nivelul acestui hormon în creier, adolescenţii simt nevoia să experimenteze lucruri noi. La asta se adaugă dorinţa de apartenenţă la un grup, drept urmare mulţi se apucă de fumat. Odată ce o persoană a încercat pentru prima oară să fumeze, genele vor dicta dacă va deveni sau nu dependentă de nicotină.

„Adică neuronii ăştia se obişnuiesc şi devin leneși! Ei nu vor mai descărca dopamină pur şi simplu, cum descărcau înainte, ci vor descărca în momentul în care sunt stimulaţi de către nicotină”, explică Bogdana Bursuc, psiholog.

Iar nicotină ajunge la creier într-un timp record: 7 secunde!

Nu există substanţă care să străbată atâta drum mai repede că nicotină. Şi să dea acest efect de bine mai repede ca nicotina şi atunci îmi e foarte clar! Mă îndrăgostesc foarte tare de acest comportament şi atunci îl voi folosi în viaţă mea de fiecare dată când vreau să mă simt bine sau când mă simt rău”, spune Bogdana Bursuc, psiholog.

De ce însă unii fumează mai puţin şi alţii mai mult? Tot genele stabilesc dacă o persoană este predispusă să fumeze câteva ţigări pe zi sau mai multe pachete.

În momentul în care eu îmi administrez nicotină, ce se întâmplă în corpul nostru, receptorii aceştia de pe suprafaţa neuronilor încep să se înmulţească. Sub influenţa nicotinei ei se multiplică. Cu cât dau mai multă nicotină, cu atât se multiplică mai mult, pentru a absorbi tot ce dau eu, rata asta de mutiplicare este codată genetic”, msi pune psihologul.

Păcat însă că nimeni nu ştie ce predispoziţie genetică are atunci când trage primul fum.