Sari la conținut

Ostin Mungiu, doctorul care alină durerea

Profesorul emerit Ostin Mungiu, președintele Asociației de Algeziologie din România, conduce de mai bine de 20 de ani Centrul de Studiu şi Terapie a Durerii din Iaşi. Aici se testează substanţe care intră în componenţa medicamentelor.

„Medicamentele pot fi rezultatul a două acţiuni: descoperire. S-a descoperit că în opiu este morfină. Deci aceea a fost o descoperire. Sau invenţie. Invenţie e când facem o descoperire care nu este în natură”, explică profesorul Mungiu.

Ce îl determină pe un om să studieze durerea, într-o lume în care toată lumea caută plăcerea?

De ce mă ocup de durere? Mă ocup de durere pentru că...de la început aş vrea să va spun că în România există multă durere...insuficient sau prost tratată. (...) Deşi se vorbeşte din vârful buzelor de binele pacientului, foarte mulţi pacienţi nu au parte de acest bine care ar fi alinarea durerii”, spune profesorul Ostin Mungiu.

El este cel care a introdus termenul de „algeziologie” în limba română, iar apoi aceasta a devenit şi disciplină de studiu la Facultatea de Medicină din Iaşi, pentru că prea puţini medici sunt preocupaţi de tratarea durerii.

„Eram la Galaţi după o conferinţă din asta şi a spus: domnul doctor, chiar e interesant ce aţi spus dumenavoastra: că pe noi nu prea ne preocupă chestia asta cu durerea. Noi să tratăm cauza, îi dăm antibiotic... durerea durere, că e pacient, tre' să sufere, să-l doară”, povestește profesorul Mungiu.

Pentru a-i face pe doctori să conştientizeze cât de important este să trateze durerea unui pacient, profesorul Mungiu a coordonat în anul 2002 singurul Tratat de algeziologie din România, iar în 2005 a elaborat Legea opioizilor în scopuri medicale. Mai exact, a reglementat folosirea morfinei.

„Ajungem la un adevăr trist. Încă în ţara noastră medicii se tem să prescrie, farmaciștii se tem să deţină, din cauza inspecţiilor, iar bolnavii se tem să accepte, pentru că aşa se spune: bă, l-a pus pe morfină, e în ultimul hal, ultimul stadiu. Ei, cu asta luptăm!”, subliniază profesorul Mungiu.

Morfina nu este însă folositoare doar bolnavilor în stadii terminale şi nu creează dependenţă, cu o condiţie: să fie administrată în doze corecte. Aceasta este folosită de la începutul anilor 1800, iar majoritatea medicamentelor contra durerii care se găsesc în farmacii nu sunt unele nou descoperite.

De cele mai multe ori, companiile de medicamente nu fac altceva decât să cosmetizeze moleculele vechi. În ce sens? Să le facă mai uşor absorbabile, să le facă să ţină mai mult timp în organism, să le facă particule foarte mici că să pătrundă cât mai adânc sau să le asocieze între ele încât să îşi potenţeze eficienţa. (...) Sunt medicamente inventate acum 30-40-50 de ani (...), îi mai schimbă o denumire, în loc de cremă o face gel ş.a.m.d., dar sunt toate medicamente care sunt pe piaţă de 30-40 de ani”, arată profesorul Mungiu.

Cum se testează o substanță nouă

Dacă, în schimb, se descoperă o substanţă nouă, este nevoie de 15-20 de ani de teste până ce medicamentul va ajunge din laborator la bolnavi.

„Eu iau substanţă de la chimist, o duc până la un anumit punct şi spun: uite, pe animal pare eficientă aici şi este suficient de netoxică ca să putem continua, dar de aici încolo ea trebuie să fie preluată de industrie care să bage bani”, explică profesorul.

Procesul de testare este însă lung, laborios şi strict. Iată cum se face unul din testele prin care trece o substanţă analgezică nou descoperită: „Una din metodele interesante cu care noi determinăm pragul durerii este vorba de durerea care se produce prin creşterea temperaturii, în general peste 65 de grade senzaţia de căldură devine supărătoare, dureroasă chiar”

Şoriceii sunt aşezaţi într-un recipient a cărui bază se încălzeşte până la 65 de grade.

Și eu măsor timpul de când l-am pus acolo până când îşi linge o labă din spate, pentru că aia trădează temperatura mare şi durere (...) şi dacă am o substanţă care e analgezică, timpul ăsta va fi mult mai lung, pentru că el nu va simţi durerea. Dacă însă e vorba de o substanţă care favorizează apariţia durerii, el îşi va linge lăbuţa mult mai repede”, explică profesorul.

Printre teste, conferinţe în toată lumea şi cursuri la facultate, profesorul Ostin Mungiu îşi face timp şi pentru pacienţi.

Trebuie să abordezi pacientul cu gândul că aceeaşi suferinţă s-ar putea să o ai şi tu. Ăsta e singurul gând care creează o punte şi există oameni care vibrează în felul ăsta şi eu sunt unul din ei. (...) Eu resimt în corpul meu suferinţa celui care iese în faţa mea, o resimt fizic”, spune doctorul Ostin Mungiu.

Bogdan Tamba, şef de lucrări la UMF „Gr. T. Popa”, spune despre profesorul Mungiu că e un model într-o ţară în care, deşi are multe modele de valoare, alege să le ignore şi promovează nonvalorile. „Dacă am reuşi să replicăm acest lucru, pe care domnul profesor îl face la un nivel de maximă performanţă în România, dacă am reuşi să îl replicăm şi în alte locuri, în alte domenii, poate am avea mai multe valori, mai multe rezultate”, spune Bogdan Tamba.

Profesorul Mungiu se mândreşte cu miile de elevi pe care i-a învăţat meserie. Însă mândria cea mai mare sunt copiii: Alina Pippidi şi Cristian Mungiu.

„Ca părinte sunt fericit, ăsta e cuvântul, împlinit este prea puţin, ca bunic nu mai spun că bunicesc cu mare plăcere şi în rest ce să spun mai mult... Atât a vrut Dumnezeu să mă ţină pe picioare, să fiu de folos, aici unde stai tu acum vin din când în când pacienţi cu dureri pe care îi ajut şi îi alin şi sunt fericit când îmi scriu scrisori de mulţumire”, mărturisește profesorul Mungiu.

Profesorul Ostin Mungiu se descrie ca fiind un bătrân de viitor. Are prea multe proiecte ca să se plictisească. Iar din punctul său de vedere, secretul tinereţii fără bătrâneţe se află atât în suflet, cât şi în creier.

„Dacă despre ficat ştim cam 70-80% ce se întâmplă în el, despre plămân cam tot aşa, despre creier cam 20% ştim încă ce se întâmplă. Avem 100 de miliarde de celule. Şi mai gândim şi cu celule care sunt pe lângă neuroni. Cu glii, cu astrocite, acolo se ascunde secretul tinereţii veşnice. Când o să găsim toate resursele acelui creier, o să le folosim ca să ne prelungim viaţa”, spune plin de convingere profesorul Ostin Mungiu, doctorul care alină durerea.