Sari la conținut

Supraviețuitorii cancerului, uitați de stat

Daniel a fost diagnosticat cu o tumoră malignă la creier în urmă cu 10 ani. A suferit două intervenţii chirurgicale şi a urmat tratamente cu chimioterapie. Cea mai mare nevoie de ajutor a avut-o însă după externare.

Daniel Veşteman supravieţuitor: Aveam o problemă, nu puteam vorbi despre problemele pe care le-am avut, pot să zic că eram traumatizat. După terminarea tratamentului însă, cu sprijin şi ajutor, am trecut peste.

Daniel a avut şansa ajutorului oferit de voluntarii uneia dintre puţinele asociaţii care se ocupă de copiii din secţiile de oncologie. Dureros este însă că peste 90% dintre supravieţuitorii acestei cumplite boli nu au la cine să apeleze după ce pleacă din spital.

Iuliana Ghidu directorul executiv al Asociaţiei P.A.V.E.L: Este nevoie de recuperare după cancer, de servicii de terapie, terapie prin joc, pentru că vorbim de copii, terapie prin arte combinate.

Mai multe asociaţii din Bucureşti vor cere ajutor printr-o petiţie adresată Ministerului Sănătăţii, respectiv Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Poate nu obţin decontarea consilierii pentru fiecare membru al familiei unui copil cu cancer, ca în Marea Britanie. Dar măcar sprijin.

Vasile Ciurchea preşedintele CNAS: Niciodată nu există un buget atât cât îşi doreşte toată lumea, dar bugetul existent, dacă este cheltuit cu grijă şi doar pe serviciile acordate efectiv, cu siguranţă va exista.

În România sunt acum peste 5.000 de copii bolnavi de cancer. 500 sunt depistaţi anual cu această maladie.