Sari la conținut

Teatrul care schimbă vieți

În America anului 1981, mai mulți actori din Culver City, California, înființau un grup non-profit de teatru experimental. "The Actors' Gang" l-a avut, printre membrii fondatori, pe Tim Robbins, cel care îndeplinește, de ani buni, funcția de director artistic. De-a lungul vremii, nume sonore precum John Cusack, Helen Hunt, Jack Black sau John C. Riley au făcut parte din trupă, iar celebrități de la Hollywood au urcat pe scena "The Actors' Gang", ca invitați speciali.

În iunie 2016, membrii grupului au ajuns în România. Mai întâi la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, apoi la București, unde au jucat, pe scena Teatrului de Comedie, "Visul unei nopți de vară" de William Shakespeare. Cum se lucrează într-o "instituție" atipică precum "The Actors' Gang" aflăm direct de la sursă.

CYNTHIA ETTINGER, actriță, regizor și antrenor: „Ne bazăm toată munca pe patru emoții: bucurie, tristețe, frică și furie. Și reducem totul la aceste 4 sentimente. Ne întrebăm cum le putem exprima, în forme unice și complete. Suntem interesați că respirăm împreună, să ne mișcăm împreună, să fim atenți și să ne pese de fiecare dintre cei care se află în spațiul de lucru. Incluzând aici și publicul. Ceea ce ne dorim cu adevărat este să găsim o cale de a vedea spectatorii "proaspeți" în fiecare seară, pentru că ei sunt cei care contează pentru noi.”

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: „Toți lucrăm împreună, într-o anumită manieră. Ne antrenăm în fiecare duminică seară, în teatrul nostru, vreme de 5 ore. Ceea ce ne menține pe toți pe aceeași lungime de undă, ne păstrează în același limbaj. L-am învățat într-un teatru din Paris, compania Ariane Mnușkin, Le Théâtre du Soleil. Ne-a fost transmis, de-a lungul anilor. Noi îl numim "STILUL". E o versiune adaptată de commedia del arte. Lumea vrea să ne numească "ansamblu" și, într-o oarecare măsură, suntem un ansamblu. Dar acest cuvânt are o mulțime de înțelesuri: vorbim toți aceeași limbă, suntem o comunitate, aproape un sătuc. Ne cunoaștem foarte bine și avem grijă unii de alții. Cam așa arată stilul nostru.”

Membrii trupei provin din zone foarte diferite ale lumii: sunt actori din Franța, Turcia, Statele Unite, Iran. Locul în care te-ai născut se simte, uneori, în modul în care lucrezi.

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: „Când lucrăm cu Tim Robbins sau Cynthia Ettinger și avem workshop sau repetăm o piesă, dacă ne împotmolim undeva, ne sfătuiesc: "Spune lucrul ăla în arabă, în persană! Hai, vorbește turcește! Zi în franceză, în croată!" Suntem de peste tot... "Spune ce te blochează în limba ta!" Și, dintr-o dată, respectivul se simte liber! Limba maternă îi "dezgheață" și se pot întoarce la textul în engleză. E minunat să ai influențe din toate colțurile planetei. E grozav să colaborezi cu oameni care gândesc ușor diferit, dar lucrăm, împreună, la fel.”

Mary Eileen O'Donnell este pasionată de limbi străine. Pe oriunde ajunge, încearcă să învețe câte ceva din graiul locului.

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: Iubesc limba română, dar tot ce pot spune este "Mulțumesc, domnișoară!" și "Bună ziua!". Și "Înțeleg puțin românește. Da, puțin, puțin românește".

Reporter : E mai mult decât suficient! Dar poate ar trebui să învățați și cum se comandă o bere...

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: Cred că da, ar trebui, ai dreptate! "Da, da!".

Cynthia Ettinger este "mâna dreaptă" a lui Tim Robbins. Coordonează antrenamentele săptămânale ale trupei și este pedagogul care-i ajută pe ceilalți la fiecare proiect. Mare parte din munca grupului se bazează pe commedia del arte și elemente din lumea circului. Cynthia explică această alegere.

CYNTHIA ETTINGER, actriță, regizor și antrenor: „Commedia del arte, să reziste atâta vreme, să fie capabilă să vorbească într-un mod accesibil maselor, să-și atingă spectatorii și să-i facă să se simtă împliniți. Nu facem teatru doar ca lumea să vină și să ne vadă. Cum facem ca publicul să se simtă inclus, ca și cum am experimenta împreună? Ne adresăm mult direct spectatorilor, iar commedia del arte vorbește mult și despre arhetipuri, pe care le avem în fiecare țară, în viețile noastre.Și am învățat toate astea de la "Le Théâtre du Soleil", în 1984, când Georges Bigot a venit la Olympic Arts Festival, în Los Angeles. Tim a participat la un workshop cu el și a învățat cum să aducă toate stadiile emoționale în commedia și în circ, fiind foarte exact în mișcări și fiind "treaz" pentru emoții. Să verși lacrimi adevărate, să simți furie reală și bucurie autentică.”

Repertoriul unei trupe speciale nu este simplu de ales. Deciziile sunt dificile. Până la urmă, cine hotărăște care piesă va fi următoarea?

CYNTHIA ETTINGER, actriță, regizor și antrenor: „Aș vrea să fi știut răspunsul la această întrebare! Tim decide. Noi îi oferim mai multe variante, iar el ia o hotărâre. Îl cunosc de mult, sunt în companie de 35 de ani, deci îl știu de mai mult de jumătate din viața mea. Și întotdeauna a avut - nici nu știu dacă este conștient de lucrul ăsta - a știut mereu, cumva, ce urmează să se întâmple în lume. Așa că poate alege dinainte anumite piese, care "apar" la momentul în care lucrurile dinăuntrul lor se întâmplă în lume. Nu știu cum face asta!”

David Robbins este un component important al trupei. Nu pentru că este fratele mai mare al lui Tim Robbins, ci pentru că are în grijă muzica spectacolelor. Învelișul sonor al show-urilor se alcătuiește după o rețetă aparte.

DAVID ROBBINS, compozitor: „Muzica se dezvoltă, de regulă, pe măsură ce actorii își pun la punct personajele, își învață replicile, studiază și încearcă lucruri noi. Muzica se creează în acea perioadă. Facem tot ce putem pentru ca muzica și textul să aibă o legătură organică. Actorii "îi alimentează" pe muzicieni, iar muzicienii - pe actori. Folosim, câteodată, muzica altora - de exemplu, pentru "Visul unei nopți de vară" folosim câteva lucrări de Bach, dar mare parte din muzică este improvizată. Așa că, în fiecare zi, de fiecare dată când avem spectacol, e un pic diferit. Asta-i frumusețea! Dar, când o creezi tu însuți, ajungi s-o "stăpânești".Sunt compozitor, deci asta-i meseria mea!”

David are și ceva care-i place cel mai mult, în meseria lui.

DAVID ROBBINS, compozitor: „Partea mea preferată este spectacolul în sine, să fii pe scenă. Suntem parte a spectacolului și atunci sunt momentele în care, în sfârșit, ai o reacție din partea publicului. Bineînțeles că actorii nu joacă între patru pereți, caută cu privirea pe cineva din public. Acea conexiune este vitală. Și noi, muzicienii, simțim răspunsul publicului, din asta ne hrănim. Și este ceea ce face ca o lucrare să fie vie.”

Arta pe care o fac Tim Robbins și colegii săi nu se bazează exclusiv pe divertisment. Are și o importantă componentă socială. Pentru că artiștii nu pot rămâne indiferenți la problemele de fiecare zi.

SABRA WILLIAMS, actriță: „Ceea ce facem ne dă nouă și celor cu care interacționăm "uneltele" potrivite pentru a face alegeri emoționale diferite. Arta poate avea un efect important asupra vieții noastre emoționale și a modului în care ne comportăm în societate, astfel că pune o oglindă - așa cum ar spune Shakespeare - în fața întregii societăți. Artiștii au fost întotdeauna "revoluționarii" unei societăți. Poate nu cu arme și bombe, dar cu pasiune și curaj.”

Sabra Williams este coordonatoarea proiectului pe care trupa îl are în închisori: actorii se întâlnesc cu deținuții, pe care îi învață câte ceva din știința lor. Nu doar "de dragul artei", ci cu un scop concret.

SABRA WILLIAMS, actriță: „Unul dintre scopurile principale este reabilitarea reală a deținuților. Adesea, vorbim despre a le oferi o a doua șansă celor din închisori, dar, de multe ori, ei n-au avut nici măcar o primă șansă. În închisorile din America, deținuții sunt, în majoritate, afro-americani și hispanici, întotdeauna săraci, cu o situație dificilă de viață. Nu căutăm scuze și nu ignorăm faptele pentru care sunt închiși, dar nici nu-i judecăm. Doar le oferim instrumentele potrivite pentru o reabilitare reală, ca să-și poată administra viața emoțională. Și lucrul acesta are o influență uriașă în închisori, unde există o scădere a infracțiunilor de 89%, apoi, după ce ies, doar 10% dintre ei se mai întorc.”

Teatrul este un univers complex, în care lucrurile frumoase și emoția se obțin cu trudă.

CYNTHIA ETTINGER, actriță, regizor și antrenor: „Cred că lucrul cel mai dificil de obținut, în meseria noastră, este să fii sincer și să exprimi. Să fii onest cu tine însuți și să-ți asumi arta pe care o faci, să fii în stare să o transmiți la distanță, să-ți împărtășești adevărul, pentru ca fiecare om din public să se simtă părtaș.”

DAVID ROBBINS, compozitor: „Un lucru imposibil de obținut e perfecțiunea! Cred că lucrul cel mai dificil pentru noi, ca muzicieni, este consecvența. Muncim din greu, pentru a fi siguri că ne situăm la un nivel înalt, ori de câte ori interpretăm. În cazul acestui spectacol, când am compus muzica, acum câțiva ani, era atât de complexă, încât eu și violoncelistul aveam șase rânduri de partituri pe care să ne uităm, doar ca să ne amintim unde vine fiecare parte și ce cântam, de fapt! Acum, am totul în cap!”

SABRA WILLIAMS, actriță: „Cel mai greu e să-ți înfrânezi ego-ul. Asta-i cel mai complicat, pentru a fi liber să joci. Lucrul în închisori m-a învățat cum să-mi domolesc orgoliul, pentru a putea juca personajele gândite de autor.”

După ani de muncă pe scenă, există, pentru fiecare, un lucru foarte important învățat "în timpul orelor de program".

CYNTHIA ETTINGER, actriță, regizor și antrenor: „Să te simți în largul tău făcând lucruri incomode. Să fii deschis la tot felul de posibilități și să-ți asumi responsabilitatea pentru magia care se întâmplă. Care nu este un accident, tocmai de aceea trebuie să fim pregătiți pentru orice. E captivant.”

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: „Să fii prezent! Să fii pe fază, orice se poate întâmpla! Bun sau rău! Dar, dacă trăiesc momentul, sunt acolo cu adevărat și experimentez orice. Fiecare reprezentație e diferită. Piesa noastră nu are coregrafie. Pare că are, dar nu e așa. În orice clipă se poate întâmpla ceva, n-ai de unde să știi. La un moment dat, cineva îți oferă pe neașteptate o floare, trebuie să știi cum să reacționezi.”

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: „Întotdeauna e distractiv! Un lucru de la sine înțeles: ne distrăm mereu!”

Toată planeta îl știe pe Tim Robbins, din rolurile sale. Membrii „The Actors Gan” îl cunosc mai bine decât restul lumii. Vorbesc amuzați, dar foarte serios, despre ce fel de șef este vedeta.

Reporter: „Tim Robbins: un regizor de coșmar sau un camarad cu care te poți distra?”

DAVID ROBBINS, compozitor: „E un perfecționist. Vrea ca lucrurile să iasă cât de bine se poate. Așa că îi impulsionează pe ceilalți. Dar toată lumea îi înțelege motivele, nu e ca și cum ar fi un tiran! Eu îl știu mai bine decât orice, pentru că se întâmplă să fiu fratele lui mai mare. Așa că-l știu de-o viață. Și avem un "fir scurt" între noi. Îmi poate cere ceva, iar eu, instinctiv, rezonez cu acel lucru. Așa că, să ajungem din punctul A în punctul B e mult mai simplu, pentru că avem un limbaj al nostru.”

CYNTHIA ETTINGER, actriță, regizor și antrenor: „Ambele! Se concentrează pe bucurie, pe a aduce bucurie atât publicului, cât și actorilor. Repetăm și descoperim mereu noi căi prin care să-i bucurăm pe ceilalți. E un tip foarte exact și în permanență caută, în permanență încearcă să facă lucrurile mai clare și mai bune. Repetăm și facem modificări în fiecare zi. În fiecare zi! Niciodată nu urcăm pe scenă pentru a face ce-am mai făcut deja.”

MARY EILEEN O'DONNELL, actriță: „Tim obișnuia să se descrie drept "un tip nervos de 1,96 m". Dar nu mai e așa! Are, în continuare, 1.96 m, dar e foarte atent cu ceilalți, se gândește mult înainte de a spune ceva, spune ceea ce crede și crede ceea ce spune. Mi se pare foarte important: e un tip extrem de onest, fără să fie crud.”

SABRA WILLIAMS, actriță: „E foarte creativ și amuzant, face parte din grup, când jucăm. În plus, este "complicele" meu - predăm împreună în închisori. De multe ori, oamenii celebri doar își asociază numele cu un proiect - ceea ce e perfect în regulă. Dar el este altfel: merge în închisori cu mine, la 6 dimineața, predă, este genul acesta de om. Nu e , ca alți regizori, un dictator. Are păreri ferme, uneori ne "ciocnim", dar ăsta-i procesul de creație. Suntem ca o familie de circ disfuncțională, care colindă lumea.”