Sari la conținut

Actoria, meserie doar pe hârtie

  

Animatori la petreceri tematice în restaurante, statui vii sau profesori, nicidecum actori pe o scenă de teatru. Acesta este traseul profesional al celor mai mulţi tineri care termină o facultate de teatru.

„Am visat că va veni un regizor pe un cal alb, sau un director de teatru, și îmi va zice: Codrin, ești super talentat, hai la mine în teatru, uite îți dau 20 de milioane salariu. Nu! Am început să dau piept cu realitatea”, spune Codrin Dănilă, actor.

„N-am crezut niciodată că o să fiu clovn, eu urăsc clovnii de când eram mică şi nu credeam că o să fac vreodată asta. Am făcut statui vii, într-o zi am stat nouă ore statuie. Dar e frumos, e o experienţă. Am făcut ursitoare şapte ani de zile şi colaborări cu Ateneul, cu Opera, cu Teatru Fix, cu ceea ce înseamnă teatru, dar nu cu Teatrul Naţional”, spune actriţa Cezara Fântu.

Entuziaşti, actorii se mulţumesc cu puţin doar ca să respire aerul teatrului. În orice formă. Unii şi-au făcut trupe particulare sau firme prin care organizează evenimente. Alţii s-au îndreptat spre învăţământ.

„Am ajuns să lucrez cu copiii, a început să îmi placă lucrul ăsta, mi-a luat vreo doi ani şi jumătate ca să mă prind că chiar mi-ar plăcea să fac asta ca o alternativă la actorie”, mărturiseşte actriţa Denisa Dogaru.

Laura Bilic este asistent universitar la Iaşi, după ce şi-a luat doctoratul în teatru. La doi ani de la absolvire a ajuns să predea în facultate.

Imediat după ce am terminat, şi cât eram studentă, îmi doream foarte mult să mă angajez în teatru. De fapt, aşa visam. Pentru asta m-am făcut actriţă. Să fiu angajată într-un teatru şi să îmi fac rolurile şi să am o viaţă liniştită. Nu a fost chiar aşa, bineînţeles. Am obosit, la un moment dat, să bat la uşi închise. Pentru că uşile închise au afectat respectul de sine şi pentru că am zis că nu pot evolua dacă tot bat la uşi închise”, spune Laura Bilic.

Profesorii de la teatru ştiu că problema principală a studenţilor pe care îi îndrumă este dificultatea de a găsi un loc într-o trupă. Iar atunci când reuşesc, abia se pot întreţine cu salariul primit ca debutant - minimul pe economie.

La noi sunt prea puţine teatre, sectorul cultural în general este insuficient dezvoltat. Dacă vor învăţa să dezvolte propria piaţă a muncii, să înfiinţeze teatre, da, se poate spune că în teatrele existente pe sistemul de contracte actual nu sunt locuri”, afirmă Nicu Mandea, prorector la UNATC.

Tinerii care se îndreaptă spre actorie aleg meseria ghidaţi doar de pasiune. Anual, numai din facultăţile de stat de profil, ies peste 150 de absolvenţi.