Sari la conținut
News Alert

Cămașa cu mânecă răsucită, ia de două sute de ani

Silviu Ilea, cercetător, Muzeul Ţăranului Român: „Este o camașă foarte ciudată, ținută în uz pe la sfărșitul sec XV, XVI. Ciudățenia ei consta în modul de alcătuire a mânecii. Latul de pânză era retezat pe diagonală şi, prin petrecere succesivă se realiza această mânecă pornind din altiţă, cu o lungime cam de un metru jumătate spre doi.

Fie că a fost cumpărată din zona Vrancei, Făgăraşului sau a Musceului, cămaşa cu mâneca răsucită era cusută de femei din familii bogate, de oieri sau de negustori.

Silviu Ilea, cercetător, Muzeul Ţăranului Român: „Principalul ei scop era fala. Gospodina trebuia să arate că are material mult, că are timp să brodeze foarte mult la o astfel de mânecă.

Firul metalic din broderie, care imita aurul, era arătos şi extrem de scump în acea perioadă. Negustorii evrei îl aduceau din Viena, din magazine dedicate uniformelor militare.

Silviu Ilea, cercetător, Muzeul Ţăranului Român: „Pânza trebuia ţesută, trebuia albită, având în vedere că este o pânză cu urzeală din bumbac şi beteală din in. Apoi se croia, broderia trebuia să dureze între trei, patru şi cinci luni. Și mai ales se broda iarna.

Cămaşa cu mânecă răsucită a devenit obiect de tezaur de la începutul secolului trecut, după ce Alexandru Tzigara-Samurcaş a hotărît să o aducă la Bucureşti. A rezistat câtorva schimbări politice şi a supraviețuit celor două războaie.