Sari la conținut
News Alert

Cariera lui Johnny Depp: Suişuri şi coborâşuri

Johnny Depp nu mai este un actor bun. Şi nu mai este un actor bun cred că din vina colaborării foarte fructuoase în prima parte cu Tim Burton. E o teorie care poate fi susţinută din probe. Tim Burton a avut foarte mare încredere în Depp, au ieşit nişte roluri antologice. Fie că e Ed Wood, care e un rol absolut superb din toate punctele de vedere, fie că e vorba despre Sleepy Hollow, fie că e vorba chiar şi despre Charlie and the Chocolate Factory, ultimul rol OK pe care l-a făcut Johnny Depp, după părerea mea, şi asta a fost fix acum 10 ani”, este de părere Cristi Mărculescu, critic de film.

Aş vedea lucrurile ca pe o plafonare. Şi dacă plafonarea lui Johnny Depp se rezumă la a avea o reţetă, un personaj, caricatura aia de Tim Burton care a fost dusă şi mai extrem în Piraţii din Caraibe. Transcendence a fost o idee bună, e un film mizerabil, Johnny depp e la fel de neplăcubil ca prestaţie, personaj şi dezinteres. E un dezinteres acolo de fapt”, mai spune criticul de film.

Johnny Depp a împlinit recent 52 de ani. A fost nominalizat de trei ori la premiile Oscar. El s-a lansat cu rolul unui adolescent omorât brutal în „Coşmar pe Elm Street”, în anul 1984. Succesul a apărut însă şase ani mai târziu, odată cu „Edward omul foarfecă”. Ciudatul basm modern a fost prima dintre cele opt proiecte la care Depp a lucrat cu Tim Burton.

Edward Scissorhands e un film minunat. A fost şi va rămâne. E Tim Burton pe culmile geniului creativ care reuşeşete, dintr-o mişcare, să facă chestii absolut superbe, e un film complicat, foarte drăguţ, o pledoarie pentru ce însemnau atunci oamenii ăia mai gotici. Şi a îmbătrânit foarte frumos”, afirmă Cristi Mărculescu.

Aş merge pe Ed Wood. Pentru că este un rol bazat pe un personaj dubios real. Dar e foarte multă umanitate acolo şi un joie de vivre pe care Johnny Depp a încercat să-l pună în toate rolurile lui”, mai spune criticul.

Şi dacă la început colaborarea scotea ce este mai bun din ambii artişti, cele mai recent proiecte comune, „Alice In Wonderland” şi „Dark Shadows” au dezamăgit şi publicul şi criticii.

Altă chestie absolut oribilă, Pălărierul nebun din Alice in Wonderland. E un personaj care nu e şocant, e undeva între greţos şi repetitiv”, este de părere Mărculescu.

Johnny Depp a reuşit în anii '90 să se impună ca un maestru al rolurilor de excentric şi ciudat. Juca în filme cu buget mic şi cu încasări mari.

Johnny Depp a fost un actor bun. A fost un actor foarte bun. Dacă ne uităm la ce a jucat Johnny Depp şi cât de bine a jucat în anii '90, cam până pe la Donnie Brasco, Sleepy Hollow şi Fear and Loathing in Las Vegas, avem multe roluri bune şi avem un actor foarte capabil să fie şi el într-un fel un personaj, dar şi să joace personaje diferite”, mai spune criticul de film.

Lucrurile s-au schimbat în anul 2003, atunci când Depp a devenit cu adevarăt un superstar şi o mină de aur pentru Hollywood. Atunci s-a lansat „Pirates of the Caribbean: Curse of the Black Pearl”, primul dintr-o serie de patru filme care a încasat în jur de patru miliarde de dolari. Al cincilea este pe drum.

Punctul de rupere a fost Jack Sparrow. Indiscutabil. Dar Johnny Depp începuse să-şi creeze personajul şi persoana asta publică de ciudat adorabil şi admirabil de înainte. Faptul că din Piraţii din Caraibe are bani să-şi cumpere insule şi să-şi găsească soţii blonde, tinere şi destul de faimoase, asta e destul de bine pentru el. Chiar cred că se bucură mult să fie Jack Sparrow sau diverşi trăsniţi. Dar nu încearcă să se bucure în alt fel. Să încerce ceva nou. Partea foarte tristă este că Johnny Depp încearcă să facă altfel de roluri. Se vede că încearcă. Şi se vede foarte mult şi cât nu-i iese”, spune criticul român.

Uneori mă gândesc că – poate - ce i-ar trebui ar fi să ia o pauză, să-şi consume o parte din bani, să îşi construiască ce vrea el pe insulă, să se căsătorească cu cine vrea şi să se întoarcă după o pauză. Pentru că n-a făcut niciuna. A mers înainte. Şi a mers înainte cu nişte rateuri care ar fi distrus absolut orice alt personaj. Public Enemies, care este un rateu din multe puncte de vedere, dar cea mai bună măsură a incapacităţii lui Depp de a juca un alt personaj decât joacă el de fapt de obicei. Nu încearcă să facă nişte personaje care să nu fie rudele lui Jack Sparrow. Probabil pentru că îi place să fie excentricul ăla trăsnit. E un tip care aduce automat mase de oameni. Pentru că Jack Sparrow”, mai consideră Cristi Mărculescu.

Diferenţa se vede la „Fear and Loathing in Las Vegas” şi „Rum Diaries”, două producţii lansate în anul 1998, respectiv 2011. Ambele sunt adaptări ale scrierilor lui Hunter S. Thompson. Iar Depp interpretează versiuni de vârste diferite ale autorului. Numai în primul, cel regizat de Terry Gilliam, Johnny Depp reuşeşte să strălucească!

Rolul din Fear and Loathing in Las Vegas. Pentru că din nou suntem într-o zonă de personaj complet trăsnit, de caricatură şi caricaturi şi personajul în sine este o galerie fabuloasă de caricaturi. Dar este nu doar simpatic, nu doar interesant de „drogat” personajul. Personajul duce o bună bucată din film şi te ţine interesat”, spune criticul.

În roluri de bărbat realist, fără probleme de adaptare la societate, Depp nu prea a excelat.

De fiecare dată când Johnny Depp a încercat să fie un bărbat să nu zicem normal, dar mai real, un personaj mai real din lumea reală, nu a reuşit să convingă. Ci să fie agreabil pentru fani şi fane. Uitându-mă în urmă, s-ar putea ca Black Mass să fie o şansă pentru Johnny Depp. Pentru că este un mafiot feroce, o mizerie umană care a existat. Şi filmul e bazat pe lucruri foarte reale din nu istorie, cât jurisprudenţă”, a mai spus Cristi Mărculescu.

„Black Mass” s-a lansat weekendul acesta şi în România. Rolul pe care îl face Depp este bun, dar nu extraordinar. Între timp, a mai făcut patru filme care nu au avut premiera încă. Şi lucrează la vreo douăzeci de proiecte în dezvoltare.