Sari la conținut

Casa-muzeu din Oradea. Rudolf Raab şi-a păstrat pentru sine doar o canapea, o masă şi un televizor, pentru a face loc istoriei

Un orădean şi-a transformat casa în muzeu. Timp de patru decenii a adunat mii de obiecte vechi şi, curând, locuinţa a devenit neîncăpătoare. Şi-a păstrat doar o canapea pe care să doarmă, un colț de masă pe care mănâncă şi un televizor. Nu are nevoie de mai mult pentru că, spune el, trăieşte în mijlocul poveştilor pe care le spun obiectele adunate din toată Transilvania.

Este lumea lui Rudolf Raab, un bărbat din Oradea care trăieşte în aceeaşi casă cu istoria. O lume pe care şi-a aranjat-o cu migală, ani la rând. Cunoaşte cu precizie fiecare obiect pe care îl are. De exemplu, lampa cu abajur achiziţionată de la o femeie din Ginta. Abajurul este „găurit de când ruşii au tras cu glonțul”, spune el.

Are în colecţie şi un fonograf Eddisson. „Nici nu ne dăm seama ce mare lucru era să fie fixat tonul, muzica... şi se şi dă înapoi. Mergea cu cilindru de ceară, lucru enorm pentru omenire”, arată Rudolf Raab.

Majoritatea obiectelor erau de aruncat, sau la fier vechi, sau de pus pe foc, mai spune el, arătând un lacăt de 4,4 kilograme.

Pe cele mai multe le-a găsit în gospodării. Pentre altele, în schimb, s-a luptat ani la rând. „Din Valea Iadului, foarte mult timp am luptat pentru scaunul ăsta...de la nana Oana, foarte mult timp a trecut până am reuşit să îl cumpăr. Aşa vechi cum este, aparține de cultură, de om, de cultura unui popor”, spune bărbatul de 78 de ani.

După ce şi-a ticsit apartamentul cu obiecte vechi, fiica lui, plecată în Germania, i-a cumpărat şi apartamentul vecin. Familia spera că nu îl va transforma şi pe acesta în muzeu. „Sora mea din Ungaria era aici când a fost cumpărat: Rudi, cred că locuința asta o aranjezi cum trebuie. Sigur!... am luat cutia cu cuie şi ciocanul şi a văzut că nu are cu cine vorbi”, râde Rudolf Raab.

Uşa lui e deschisă gratuit tuturor. „Nu e lucru mare, dar totuşi ceva am făcut”, conchide el, cu modestie.