Sari la conținut

Catedrala Sfânta Treime din Blaj, simbol al renașterii naționale

Blaj. 30 martie 1738. Este ziua în care visul episcopului românilor ardeleni, Inocenţiu Micu Klein, prinde contur. Semnează cu arhitectul Curţii imperiale de la Viena, Ioan Martinelli, contractul pentru construirea Catedralei "Sfintei Treimi". 61.000 de florini austrieci a costat impunătoarea clădire. Prima cărămidă a fost pusă în 1741, iar opt ani mai târziu, muncitorii termină construcţia propriu-zisă.

Preot protopop Ioan Fărcaş, vicar mitropolitan: Catedrala e frumoasă în sine pentru că exprimă o armonie desăvârşită între stilul baroc austriac, elementele lui uşor se pot vedea şi elemente bizantine, e vorba de cupolă, cupolă pictată cu scene biblice.

O piesă deosebită este iconostasul, considerat cel mai mare şi mai frumos din tot ce există în bisericile din România. 16 ani au lucrat meşterii la această bijuterie din lemn de tei, într-un atelier din Târgu Mureş.

De acolo, povesteşte istoria, a fost adus cu carele. Îmi imaginez câte care pentru că iconostasul este imens, suprafaţa lui desfăşurată este mare şi este considerat ca cel mai mare iconostas ca suprafaţa desfăşurată din ţară”, povestește un preot.

Odată instalat iconostasul, la 27 de ani distanţă de momentul semnării contractului pentru catedrală, a fost ţinută şi prima slujbă. De atunci, au mai fost făcute câteva modificări construcţiei, care se dovedea neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor care se adunau aici. Suflet al spiritualităţii ardelene, catedrala avea să fie locul ales de Simion Bărnuţiu pentru celebrul său discurs al Revoluţiei paşoptiste, despre nevoia de libertate şi unitate a românilor.

Preot protopop Ioan Fărcaş, vicar mitropolitan: Iniţial catedrala era cu un singru turn, era cu o navă simplă, dar după o sută de ani a fost modificată în sensul că i s-au adăugat aceste două turle masive în faţă, esplanada, precum şi absidiola altarului şi sacristiile laterale, balcoanele şi de atunci catedrala se păstrează în forma aceasta.

Din păcate, ctitorul catedralei, episcopul Inocenţiu Micu Klein n-a reuşit să vadă catedrala terminată. Acesta s-a stins în exilul de la Roma, deşi sufletul său rămăsese acasă. Spunea mereu că vrea să-şi doarmă somnul de veci la Blaj, în lăcaşul de cult pe care l-a întemeiat. Dorinţa i-a fost îndeplinită 200 de ani mai târziu, în anul 1997. Cu gândul la sfântul părinte căruia îi datorează existenţa catedralei, preoţii se străduiesc să îi respecte moştenirea.

Gheorghe Valentin Rotar, primar municipiul Blaj: Noi îi dăm atenţia cuvenită, respectul cuvenit acestei clădiri impunătoare din toate punctele de vedere şi ca, construcţie şi ca istorie şi ca tot ce a repezentat pentru Blaj şi pentru România.

În toamna anului 1948, comuniştii au dictat interzicerea Bisericii Greco-Catolice, iar catedrala de la Blaj a fost dată în folosinţa Bisericii Ortodoxe, până 1991. De atunci, încet, încet, catedrala a fost restaurată şi a redevenit la strălucirea de altădată.