Sari la conținut

Cavalerul de la Castelul Corvinilor reînvie istoria

Castelul Corvinilor, o construcţie impunătoare, veche de peste o jumătate de mileniu. Are reputaţia de a fi cel mai bine conservat monument gotic. Iar asta e posibil graţie unor oameni care nu vor să lase istoria să piară. Dan Șerban, cavalerul de la Castelul Corvinilor din Hunedoara, este un om a cărui existență s-a identificat cu monumentul ridicat de Iancu de Hunedoara.

Uneori din umbră, alteori privindu-i în față pe turiști, cavalerul Dan trăiește și simte medieval, deși recunoaște că, de voie, de nevoie, se adaptează și vremurilor moderne. Istoria castelului, legendele sale și pasiunea pe care le-o trezește turiștilor sunt reperele sale în viață. De-aceea, spune el, a fost numit Dan, cavalerul cel mândru, mândru de trecutul strămoșilor săi.

Iancu de Hunedoara l-a construit în secolul 15, în doar 14 ani de zile, o suprafață de 7.000 de metri pătrați de clădire, pe o stâncă imensă, se vede. Este cel mai bine conservat monument, dar el are o importanță majoră pentru că este castel princiar, a locuit principele Gabriel Betlen, Ioan de Hunedoara, principele Transilvaniei, fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara, regele Ungariei, Matia Corvin și mulți și mulți și alți nobili.

Ioan a înălțat castelul între 1440 și 1456, dar în 2 etape, pentru că la un moment dat o avut și o pauză de 2 ani de zile, să adune bani și materiale, n-o avut bani, n-o construit, o adunat bani și o cumpărat și materiale, și astfel ies 14 ani de zile.

Suprafața e de 7.000 de metri pătrați, cu 7 turnuri de apărare, terase de artilerie, 2 de încăperi, mai are o importanță deosebită și datorită personalităților marcante care au trecut prin castelul ăsta, nu uita, castelul a fost castel nobiliar, princiar, castel regal. De ce? În afară de nobilii care au fost stăpâni, peste 22 de nobili în 6 secole, au fost principi,” povesteşte Dan Şerban.

Legendele Castelului Corvinilor

Legendele castelului sunt multe, spune cavalerul de la Castelul Corvinilor. Dintre acestea, trei sunt celebre.

Se spune că Ioan de Hunedoara a dat poruncă unor prizonieri turci să sape o fântână, când dau de apă, el îi eliberează. Se apucă turcii cu mare speranță și bucurie să sape și să dea de apă, dar Ioan murise între timp. Toate lucrările au fost preluate de soția lui, Elisabeta Silaghi, care se pare că era așa o domniță finuță și suavă și delicată, că îi plăcea să ucidă. Turcii dau de apă, femeia îi ucide pe turci, neținând cont de promisiunea soțului ei. Un turc, înainte de a muri, ar fi scris pe fântână în turcește apă ai, inimă nu. Trec secole, apare în 1854 un mare incendiu la castel, încep apoi lucrările de renovare și se găsește o piatră, undeva în interiorul fântânii, scrisă în araba veche, și prin traducere sună cam așa: cel ce a săpat este Hassan, prizonier la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Se spune că un meșter cioplitor lucra la balustradă. Dacă vă uitați dinspre altarul capelei, e foarte frumos făcută, cu floricele, cu brizbrizuri. În partea de balcon, îi piatră goală și 2-3 găurele. No, ce spune legenda? Meșterul cioplitor lucra la balustradă. Se pare că Elisabeta Silaghi, domnița asta suavă, îl tot amenința pe meșter, dacă nu iese balustrada cum îi place ei, îi taie capul. No, azi așa, mâine așa, meșterul s-o cam săturat de amenințări. Se pare că o fost undeva în jurul castelului o luptă mai ușoară, ai noștri vin acasă victorioși și urmează un chef. Soldații de la poartă, gărzile erau mai puține vigilente, că au băut, și atunci meșterul reușește să fugă din castel. Se pare că ar fi luat drumul Ardealului, al Ungariei, s-ar fi tot dus. Și îi avertiza pe meșterii întâlniți în cale, le-o fi spus nu mergeți la curtea Hunedoarei, că aia vă taie capul. Este doar o simplă legendă, dar balustrada, deși au trecut secole, a rămas și în ziua de azi neterminată.

Se spune că în acea groapă, practic este o curte, în acea groapă, erau aruncați oamenii răi, ticăloșii, criminalii, și mâncați de vii de fiarele sălbatice ca pedeapsă, o legendă. Altă legendă spune că acolo erau crescuți pui de urs care, la maturitate, erau trimiși în șanțul de apărare, să contribuie și ei cu ceva la apărarea castelului, în caz de atac. Dar ca să fie crescuți,în fiecare zi erau aruncați acolo 9-10 țărani ca fie mâncați,” aminteşte Dan Şerban.

Cavalerul Dan cel Mândru

Pasiunea lui pentru castel a luat naştere încă din copilărie, când îl vizita zilnic. „Eu veneam la castel de mic, de când mă știu. Pe la 4-5 ani m-au adus taică-meu, maică-mea, știu că eram în clasa 1 și veneam zilnic la castel și îmi cumpăram bilet. Și acum țin minte, era o doamnă de la bilete care o zis hai, mă, copile, intră și nu mai lua bilet. Și am început să intru normal, gratis,” îşi aminteşte Dan Şerban.

Mie mi s-a spus, în afară de Daniel Șerban, numele ăsta modern, de secol 21, cavalerul Dan cel Mândru. Păi mă, fraților, sunt chiar așa de arogant, de țâfnos, de îs Dan cel Mândru? Și ei, foarte serioși, mi-au spus: noi am ajuns la concluzia că tu ești singurul într-adevăr mândru de trecutul strămoșilor noștri și atunci e Dan cel Mândru,” adaugă Dan Şerban.

Castelul Corvinilor găzduieşte anual mii de turişti şi a servit drept platou de filmare pentru producţii celebre.

Case de film vin de când eram eu mic. Ține cont că aici s-au filmat Gheorghe Doja, Castelul Condamnaților, Mihai Viteazu, Francois Villion, Regii Blestemați, spun numai câteva de acum mulți ani de zile. Cât îi pământul ăsta de mare, rotund, pătrat, cum o fi, sunt mii și mii de castele și cetăți în lume. Monumentul nostru este pe locul 16. Acum vreo 2 ani, într-un top al istoricilor europeni, top 10 doar castele din Europa, știu că noi eram pe locul 5.

Ca turiști am observat cei mai mulți vin din Arad, Timișoara, Clujul, din Arad sunt persoane care revin, revin, nu se mai satură, și dup-aia, pe familii, Ploiești, București, Constanța, Iași, Suceava, zona aia, ca familii. Și uite așa ajungem la 300.000 de vizitatori în acest an,” mai spune Dan Şerban.