Sari la conținut
News Alert

Coliba inedită construită de un speolog român inspirat de una dintre cele fascinante civilizaţii din Europa

Ceramica pictată este una dintre cele mai renumite din întreaga lume. Primele obiecte care au apaţinut misterioasei culturi neolitice au fost descoperite în apropierea Iaşiului, în urmă cu 125 de ani. De atunci, interpretarea simbolurilor reprezentate pe vase sau pe obiectele de cult a născut o serie de întrebări în lumea cercetătorilor, cu privire la originea şi modul de viaţă al cucutenienilor. La aproximativ 30 de kilometri de Bucureşti, în satul Cojeşti, comuna Belciugatele, artişti plastici, speologi şi arheologi, ajutaţi de localnici, au construit o colibă inedită. 

Spirale, cercuri, simboluri misterioase, decoruri complicate şi motive greu de descifrat. Ceramică pictată în culorile pământului negru, roşu, brun, alb, statuete de lut şi figurine antropomorfe. Toate se regăsesc într-o colibă de poveste, în satul Cojeşti, judeţul Călăraşi.

Inspirată de impresionanta cultură Cucuteni, coliba are toate atributele unui mini-muzeu încărcat de mii de ani de istorie. „O civilizaţie renaşte din cioburi”, a spus speologul Cristian Lascu.

Cristian Lascu este unul dintre cei mai experimentaţi speologi din România. În urmă cu câţiva ani, a decis să părăsească Bucureştiul şi să locuiască… în mijlocul naturii. Atunci i-a venit ideea construirii unei case… altfel. Înconjurat de prieteni arheologi şi artişti plastici, Lascu a demarat un proiect pe cât de îndrăzneţ, pe atât de inedit: să construiască o locuinţă inspirată din străvechea cultură Cucuteni. Rezultatul este… uimitor.

Pereţii casei au fost pictaţi şi decoraţi, atât în interior, cât şi la exterior de artistul plastic şi restauratorul Cristina Georgescu. Provocarea nu a fost deloc uşoară, spune aceasta: din punct de vedere ştiinţific, elementele specifice culturii Cucuteni nu sunt cunoscute în totalitate. „Toate culturile preistorice sunt cumva, le văd ca pe nişte nave în care putem călători spre trecut care încă trebuie descifrate, cu decoruri foarte complicate, cu motive care se pot combina oricând în orice fel, şi care mi se pare că sunt fantastice”, a declarat Cristina Georgescu, artist plastic.

De altfel, coliba pare desprinsă dintr-un timp şi un spaţiu… magice. Fiecare element de decor, fiecare obiect, statuetă sau vas reprezintă o întoarcere în timpurile străvechi. „O să vă surprindă văzând nişte plăci de gresie naturală pe care sunt desenate nişte scene diverse cu animale în special. Ei, ce vreau să vă spun, ele sunt reproduse după picturi paleolitice, deci noi suntem într-o colibă neolitică dar ei îşi împodobeau casa se presupune cu tablouri ale marilor clasici. Aici sunt celebri arcaşi, dintr-o peşteră din Levantul spaniol. Ia uitaţi ce dinamică frumoasă”, a spus speologul Cristian Lascu.

Obiectele de decor au fiecare povestea lor, spune Cristian Lascu. Sunt reproduceri ale unor relicve importante descoperite de prietenii săi pe teritoriul României: statuete antropomorfe sau celebri idoli de Piscu, vechi de aproape 7000 de ani. Însă nu doar arheologii, speologii şi artiştii restauratori au pus umărul la construirea şi buna întreţinere a colibei Cucuteni.

Manda Bucur şi Florică Ceaurul trăiesc în satul Cojeşti. Pentru cei doi, apariţia colibei Cucuteni în mijlocul localităţii, este şi astăzi… o minune. Un miracol la care au contribuit şi ei. Au înţeles încă de la început că acest loc reprezintă un omagiu adus celei mai fascinante culturi existente pe teritoriul ţării noastre. Lucru care îi face să fie foarte mândri de faptul că au fost implicaţi în proiect. „Am făcut la acoperiş, cu soţul meu am acoperit cu trestie, jos aici am văruit peste tot, am ajutat şi sus aici unde s-a făcut la tavan, am adunat pănuşi de porumb de pe câmp şi am băgat aici sute de saci”, a povestit Manda. „Am făcut această sobă darn u e cu plită, e cu pământ. Şi deodată m-am trezit şi cu ea pictată şi mi-a zis că e de Cucuteni vizual, şi estetic e ceva rustic, ceva frumos”, a spus Florică.

Cea care a dat viaţă colibei, prin formă şi culoare, a fost, însă, Cristina Georgescu. Pasionată de tot ce înseamnă cultura Cucuteni, Cristina a încercat să reprezinte cât mai fidel motivele şi cromatica folosite în urmă cu 6000 de ani de maeştrii cucutenieni.

Cromatica este uşor de recunoscut pentru că este cromatica pământului negrul, roşul, brunul, albul. Deci sunt culori de bază, sunt culori care se obţin din pământuri, sunt oxizi ai fierului în general, ai manganului, iar ca plasticitate ele se folosesc încă, chiar dacă nu le recunoaştem imediat, dar până şi în tatuajele de astăzi sunt recunoscute şi chiar traversează continentele şi epocile şi tot”, a spus Cristina.

Una dintre încăperile cele mai încărcate de simboluri este…dormitorul. Un spaţiu atipic şi inedit, situat sub pământ, la subsolul colibei. „Avem dormitorul, elementul foc care este un element feminin şi atunci am figurat pe coş cele două siluete feminine inspirate din cultura Cucuteni, ele sunt uşor în relief, animalele care sunt elementul masculin necesar pentru că trebuie să existe un echilibru întotdeauna între feminin şi masculin. Principalul element este soba, ca fiind elementul care face cumva coeziunea acestei încăperi...patul este făcut tot aşa din pământ şi mortar, şi mai sunt câteva lumini, flancate de obiecte de ceramică. Oricum am mers pe un minim de decor”, a explicat Cristina.

Tehnicile folosite de artistul plastic Cristina Georgescu au fost cu totul speciale. În cultura Cucuteni, oamenii pictau direct cu pigmenţi naturali pe pământ, lucru care atrăgea după sine remodelarea şi restaurarea periodică a materiei din care erau fabricate obiectele. Un lux pe care artiştii din zilele noastre nu şi-l mai permit. „Era un alt timp, oamenii aveau timp să se ocupe de asta, aveau preocupări în genul ăsta, erau lucruri sacre pe care ei le făceau în legătură cu pereţii casei, cu mobilierul, aşa minim cum era. Noi nu mai avem timp, e foarte clar că suntem tot timpul în concurs cu vremea, aşa că am recurs la o hibridizare cumva”, spus artista.

Pentru pereţii din interior, a folosit tehnica "al fresco", ceea ce înseamnă că artistul aşterne cu rapiditate culorile pe tencuiala proaspătă, încă udă, fapt care îi permite picturii să fie conservată pe termen lung.

Pentru pereţii din exterior ai colibei, a fost aplicată o tehnică mai modernă, de secol XVII - XVIII, folosită în special în Europa Apuseană: sgrafitto. „Sgrafitto vine de la sgrafittare adică a zgâria o suprafaţă, da? Şi uşurel pe linia desenului încep să dau stratul alb la o parte şi astfel rămâne în desen stratul inferior”, a spus Cristina.

Motivele şi simbolurile bine definite, simetria formelor, specifice ceramicii de la Cucuteni nu vorbesc doar despre arta unei culturi uimitoare, ci şi despre modul de viaţă al acestei civilizaţii străvechi.

„Acum 6000-7000 de ani strămoşii noştri aveau o viaţă economică, foarte rudimentară, foarte simplă. Mai pescuiau, mai săgetau o pasăre, o căprioară, da? Dar traiul lor, pare-se, era îmbelşugat, şi ei au trăit relativ paşnic şi a fost o civilizaţie care a durat peste 1000 de ani, se pare, civilizaţie care a fost între Carpaţi şi Nipru”, a spus Cristian Lascu. Din anul 1884, când au fost descoperite primele vestigii, admiraţia şi interesul cercetătorilor pentru cea mai veche civilizaţie urbană din Europa au crescut neîncetat.

„Ce a scos foarte mult în lume Cucuteniul a fost admiraţia străinilor în primul rând. Sigur că au fost specialişti români, arheologi care au lucrat şi foarte temeinic şi tot însă în momentul în care s-a văzut ce extraordinară este cultura asta, arta, grafica de Cucuteni, a fost ditamai expoziţia Cucuteni-Tripolja la Vatican, după expoziţia a plecat în America. S-au tipărit mai multe albume, deci în momentul de faţă, Cucuteni intră în această extraordinară galerie de capodopere ale neoliticului românesc”, a spus speologul.

Cu un asemenea succes în întreaga lume, poate că ar fi fost mai nimerit să ne promovăm ţara cu prestigiul culturii Cucuteni, şi nu cu o... frunză.

Privită de la distanţă, coliba Cucuteni pare o simplă casă desprinsă din poveşti. Ea reprezintă, însă, mult mai mult: defineşte o cultură, recreează spaţiul unei civilizaţii străvechi, dar mai ales, întoarce privitorul, preţ de câteva momente…în timp.

Departe de coliba din satul Cojeşti, în depozitul Muzeului Naţional de Istorie al României, vase şi statuete vechi de peste 6 milenii, ce aparţin culturii Cucuteni, aşteaptă ziua în care cineva le va descifra misterul şi le va afla... povestea.