Sari la conținut

Cristian Tudor Popescu la Jurnal pentru copii: Ce boacăne a făcut jurnalistul când era copil și cum și-a cumpărat prima pereche de blugi? 

Ce fel de copil eraţi?

Cam bezmetic! Era o problemă mereu cu nota la purtare. Luam premiu, eram un elev bun, dar destul de turbulent. Aveam şi încăierări cu colegii.

Orice puşti se mândrește cu poznele făcute. Dumneavoastră ce boacăne aţi făcut când eraţi aşa ca mine?

Dar crezi că mi le mai amintesc pe toate? Sunt multe. Mi-am spart capul de un număr considerabil de ori, am căzut dintr-un vişin. Care s-a rupt. Era fragil, era copil, aşa ca mine. S-a rupt o bucată din el şi am căzut cu capul, cu partea asta în colţul unei cărămizi. Pentru că în jurul vişinului era un gărduleţ din cărămizi. Şi am căzut cu capul în partea asta. Şi acum am o groapă! Pune mâna! Am scăpat cu viaţă atunci. Acum nu ştiu ce consecinţe a avut ulterior asupra minţii mele, lovitura în cap. Asta poţi să spui tu sau alţii care se uită la mine.

Ce aţi învăţat de la părinţii dumneavoastră? Lucruri de care ţineţi cont şi acum?

De la mama am învăţat să îmi fac mereu datoria. Să nu conteze, Miruna, nici că mă doare capul, nici că mă doare burta, nici că mi-e greaţă, nici că sunt sătul de toate... Dacă am ceva de făcut am ştiut întotdeauna să fac. Indiferent de cum mă simt, dacă îmi place sau nu lucrul respectiv. Mama mea m-a învăţat să fac un lucru extrem de important: să fac şi lucruri care nu îmi plac!

Cum a ajuns să vă placă tenisul?

Păi sunt şi eu un copil al lui Ilie Năstase şi Ion Ţiriac. În anii aceia, în anii 70, era o nebunie cu tenisul în România, jucau toţi copiii... Cu nişte bătace, rachete nu aveam. Cei mai mulţi nu aveam şi jucam cu bătace - nişte bucăţi de lemn tăiate la traforaj şi cu nişte mingi improvizate, din cauciuc, uneori şi din cârpă. Până când, pe la 13-14 ani am avut prima rachetă şi minge de tenis, am jucat cu bătacul la perete.

Ce credeţi, Simona Halep va ajunge vreodată numărul 1 mondial?

Poate să ajungă! Are toate datele şi șanse apreciabile să ajungă. Dar mai trebuie să muncească, indiferent cât de mult a muncit şi a muncit. Simona - am văzut-o la antrenament şi ştie să facă lucruri grele, istovitoare... Cum este un antrenament de tenis, să loveşti mingea ore în şir în acelaşi loc, îţi reglezi lovitura. Şi să le facă - un lucru rar - cu plăcere!

Care sunt calităţile ei? Dar minusurile?

Calitatea ei principală este psihicul. Atunci când Simona este liniştită, adunată, este concentrată... este una dintre cele mai puternice psihic jucătoare pe care le-am văzut vreodată. Minusuri - îşi pierde uneori concentrarea, nu reuşeşte să menţină pe o perioadă suficient de lungă de timp, are căderi în joc. Nu a reuşit să îşi asigure o platformă, o stare psihică constantă, pe meci... Aşa cum de pildă reuşeşte Rafael Nadal.

Cum aţi câştigat primii bani şi ce aţi făcut cu ei?

Primii bani i-am câştigat în 1970, aveam 14 ani când am muncit pentru ICAB - Întreprinderea de Apă - Canal Bucureşti. Eram în clasa a 8-a şi voiam să îmi iau o pereche de blugi, ca ăştia pe care îi ai tu acum. Atunci o pereche de blugi erau ca o comoară din basm pentru un puşti ca mine, care nu aveam bani mulţi. Erau 300 de lei o pereche, dar pentru mine era o sumă mare. Bine am mai făcut o muncă şi mai dură - am cărat carton asfaltat cu spinarea. Îmi aduc aminte şi acum. Asta era mult mai dură dar era mult mai bine plătită.

Care sunt calităţile unui jurnalist?

Tresărirea, adică atenţia! Un jurnalist este în primul rând atent la lucruri la care oamenii obişnuiţi nu sunt atenţi. Un cetăţean obişnuit nu are curiozitatea să se culce lângă rigola unui trotuar şi să privească lumea de acolo. Să vadă cum se vede. Nu are curiozitatea asta. Un jurnalist o are.

Care este în opinia dumneavoastră un top 5 al filmelor pe care un copil ar trebui să le vadă?

Te rog să notezi, că trebuie să vezi după părerea mea acest film numit E.T. de Steven Spielberg. Apoi să vezi un film de desene animate numit UP. Ar mai trebui să vezi ÎNTÂLNIRI DE GRADUL TREI. Tu eşti fetiţă şi ar trebui să vezi LUMINILE ORAŞULUI, al lui Charlie Chaplin. O să te rog să te duci să vezi acum un film românesc care va rula de la sfârşitul acestei săptămâni, care se numeşte COMOARA, de Corneliu Porumboiu. Ai să vezi acolo un băieţel de vârsta ta care caută o comoară. Şi o să vezi dacă o găseşte sau nu.

Pe final vă mai adresez o ultimă întrebare. Ce nu ştie lumea despre dumneavoastră?

Întrebarea mai adecvată ar fi fost ce ştie lumea, deoarece ştie foarte puţin. Condiţia asta de fiinţă de televizor pe care am avut-o ani şi ani şi o mai am încă te reduce mult. Oamenii nu vor să ştie în legătură cu tine atunci când apari la televizor decât ceea ce îi interesează pe ei, decât ceea ce le place lor, decât ceea ce corespunde gândurilor, aspiraţiilor lor. Nu vor să te cunoască cu adevărat. Pot să îţi spun că se ştie foarte puţin despre mine din această creatură de televizor care a fost numită CTP.

Vă mulţumesc pentru interviul acordat. Mi-a făcut mare plăcere!

Şi mie! Nici nu îţi inchipui ce plăcere mi-ai făcut faţă de alte convorbiri pe care le-am avut cu aparatul acela lângă mine (n.r. - camera).