Sari la conținut

Cultura ca pericol de moarte. Semnal de alarmă pentru artiști și spectatori

Ce riscă românii, pentru a fi conectaţi la cultura alternativă? Cum a schimbat teribilul incident modul în care artiştii şi organizatorii de spectacole se raportează la munca lor? Emisiunea „Digicult” încearcă să dea niște răspunsuri.

După cumplitul incendiu care a mistuit clubul bucureștean Colectiv, nimeni nu mai privește la fel mersul la concerte. Ori la spectacole de teatru. Pentru că nu doar amatorii de rock își riscă sănătatea și chiar viața în subsolurile Capitalei, ca să-și asculte favoriții. Publicul consumator de teatru independent ori de dans contemporan asistă la reprezentații în spații improprii, clădiri cu risc seismic ori neamenajate corespunzător. De 20 de ani încoace, artiștii și spectatorii lor se expun, la fiecare întâlnire, unor pericole reale.

„Locurile unde jucăm noi sunt struțocămile! Ele, practic, sunt locuri unde se vinde bere și altceva, și, pentru că vecinul a zis "Băi, ia să fac eu vânzare mai bună! Bag și-un teatru, bag și-un dans, bag și-un concert, ce să mai!" Și-așa, ușor-ușor, au început să apară aceste locuri. Dar, evident, nu s-a gândit nimeni - Doamne ferește! - să creeze și condiții. Ce mă interesează condițiile? Mă interesează să curgă banul! Atât! Capitalism canibalic. În asta trăim!”, spune actorul și regizorul Radu Iacoban.

Dacă ar fi acum un control pe bune, peste tot, în cluburi, la orice nivel de instituție, niciuna nu cred că este ok, din punctul ăsta de vedere. Nu există mai multe căi de acces sau de ieșire, în caz de incendiu. Sau, dacă există, sunt blocate, sunt zidite, sunt legate cu lanțuri, nu există puncte de PSI. (...) Câte cluburi, din București sau din țară, sunt la subsol! Unde, dacă aici n-ai avut nicio șansă, unde ieșirea este în stradă, pe culoarul respectiv, câte cluburi nu sunt la subsol, unde te prăjești ca un șoarece, fără să ai nicio șansă!”, spune și Andy Ionescu, solistul trupei Taine.

„Nu cred că vreun spațiu din București ar putea fi conform cu normele, în momentul ăsta! Pentru că toate spațiile din București s-au transformat din foste fabrici în cluburi!”, explică Bianca Boitan-Rusu, PR de evenimente culturale.

Spații încropite, cabluri de curent legate manual, de-a dreptul ilegal, de multe ori. Să înțelegem, totuși, că alternativul are această vocație, a identificării unor spaţii abandonate, pierdute pentru oraş, şi de a le recupera! (...) Mă scoate din scenele teatrelor mainstream, ca să zic așa. (...) Este acel spațiu al unei libertăți, în esență! Desigur, comportă acest risc! Și-atunci ne întrebăm: "Merită?" Eu zic "Nu merită!" Nu merită să moară oameni nici măcar pentru asta!”, spune Silviu Dancu, organizator de evenimente.

Inconștienți de pericol

Dacă spectatorii nu au fost conştienţi de pericolele la care se expun, nici protagoniștii şi nici organizatorii spectacolelor nu şi-au pus problema siguranţei.

„Teatrul independent, în principiu, este pe mare improvizație. Pe improvizație. E chiar un sport extrem! Condițiile sunt ultimul lucru la care te gândești! Condițiile! Important e să ajungi, cumva, în locul respectiv, (...) și să te rogi să fie bine, totul ok. Noi venim cu sarsanalele noastre, jucăm acolo și-am plecat și aia e!”, spune Radu Iacoban, actor și regizor.

În acel moment, în acea noapte, nu simțeam, încă, de ce sunt eu, indirect, vinovat de ce s-a petrecut la Colectiv. Atunci eram doar perplex. Însă, a doua zi, (...) brusc, m-a lovit faptul că "Stai puțin! Puteam să fiu eu cel care organiza la Colectiv, în acea seară, cu artificii, un eveniment!"(...) Am invitat mii de oameni, dacă pun cap la cap, în 10 ani de activitate, mii de oameni au fost invitați de mine, convinși de mine, să intre în pivnițe nesigure, să meargă în clădiri vechi, în hale industriale șamd, fără să am garanția că acele spații sunt sigure! Pentru ei și pentru mine, chiar!”, mărturisește Silviu Dancu, organizator de evenimente.

Colectiv, din păcate, era unul dintre cele mai ok cluburi din țară”, spune Andy Ionescu, solistul trupei Taine. „Noi nu ne-am dat seama, am fost inconștienți! În clubul ăla au fost spectacole cu foc, cu flăcări! Și a fost o minune că nu s-a întâmplat nimic! Uitându-mă înapoi, la celelalte cluburi, gândindu-mă cât de inconștienți am fost cu toții, și noi, ca artiști, și publicul, pe care noi l-am atras în acest capcane ale morții, (...) abia acum ne-am dat seama de câte ori, de câte zeci de ori am fost expuși, și noi, și ei, la asemenea catastrofe!”, continuă cu sinceritate Andy Ionescu.

Trezirea la realitate

Dezastrul de vineri, 30 octombrie, a trezit România la realitate.

„E îngrozitor că e nevoie să avem o asemenea tragedie, ca noi să ne trezim!”, constată Bianca Boitan-Rusu.

„Odată cu acest club, a luat o perdea frumoasă, care acoperea un mare haos din spate!”, spune Silviu Dancu. „Acest eveniment care s-a întâmplat în Colectiv este, din punctul meu de vedere, un 77 - cutremurul din 77 - al alternativului bucureștean!”, adaugă el.

Evident, te gândești: care au fost situațiile similare sau locurile în care am fost și ce s-ar fi întâmplat dacă? Evident, am început să ne punem aceste întrebări, ca niște idioți, DUPĂ. (...) E o abordare hipsterească la o problemă serioasă”, este de părere Radu Iacoban.

În lumea artei independente, alternative, timpul se împarte, acum, între ÎNAINTE și DUPĂ dezastrul din clubul Colectiv. Oamenii care și-au pierdut acolo rude, colegi sau prieteni gândesc, simt și acționează acum într-un mod diferit.

„Am avut acolo prieteni, am avut acolo colegi, sunt foarte mulți care sunt mutilați pe viață, care n-or să aibă niciodată o viață normală! Niciodată! Și pe foarte mulți dintre ei îi cunosc! N-aș putea să-i mai privesc vreodată în ochi! Spunând că totul e bine!”, mărturisește Andy Ionescu. „Sâmbătă, după ce-am fost și-am aprins niște lumânări, ne-am dus să bem, să ne... să ne potolim, să ne liniștim. Și am intrat într-un club apropiat, foarte cunoscut, unde, în momentul în care am intrat, mi-am făcut deja un plan de exit! M-am gândit pe unde ies, ce-ar putea să ardă, instinctiv, cred că tuturor, acum, ne va veni să facem chestia asta!”, povestește el.

„Am un copil, am o fetiță de 6 ani. Peste 10 ani va fi adolescentă, își va dori să meargă în club, să-și vadă trupele preferate. Eu, ca mamă, ce-o să-i spun? "Stai acasă, pentru că este posibil să aibă loc un incendiu și veți muri cu toții?" Sau e-n puterea mea, acum, să fac ceva, să schimb lucrurile, astfel încât să mă pot uita în oglindă și să spun "Da, am făcut absolut tot ce-mi stătea în putință să schimb asta!", se întreabă Bianca Boitan-Rusu.

Un prim pas 

Pentru că este esențial ca schimbarea să înceapă cu fiecare dintre noi, trupa Taine, care are în spate o carieră de 22 de ani, a decis să facă un prim pas. Unul radical: nu va mai susține concerte în spații în care este permis fumatul.

„La fel de bine, cum au fost artificiile alea, putea să fie o țigară stinsă de buretele ăla și să ia foc! Nu este absolut nicio diferență! Fumatul în cluburi este o otravă pentru toți! Am hotărât să anulăm toate concertele. (...) Până să ajungem noi să visăm la stingătoare de foc și sisteme antiincendiu, ar trebui să trecem de pasul ăsta: să nu se mai fumeze în cluburi! (...) Mi-am asumat: dispar, rămân aici, înregistrez, lansez pe YouTube, nu mai contează, dar eu pe scenă n-o să mai apar până când lumea n-o să înțeleagă că ăsta este primul mic pas, în intrarea în normalitate”, argumentează Andy Ionescu.

Uite, asta ar fi o soluție foarte bună, să se interzică fumatul, (...) asta ar fi prima chestie superimportantă. (...) Abia dacă avem un stimul de genul ăsta, atât de puternic, începem să devenim, cumva, conștienți. Noi mergeam în afară și vedeam că oamenii era obsedați cu focul! (...) Dacă-ți aprinzi o țigară în New York, ești dat afară imediat! De ce? Pentru că acel loc nu are sustenabilitate la nivel de siguranță. Ei nu glumesc cu treaba asta, dar și la ei s-a întâmplat ce s-a întâmplat la noi. Au fost pățiți!”, explică Radu Iacoban.

Și un artist celebru de afară a luat o decizie similară: faimosul DJ Markus Schultz va interzice, la showurile sale, efectele pirotehnice de orice fel, ca urmare a tragediei de la Bucureşti.

Andy Ionescu: „A zis că, în aceste condiții, din cauza tragediei care s-a întâmplat în România, eu, la toate concertele mele din viitor, nu o să mai fac niciun fel de spectacol pirotehnic! Deci până și oamenii ăia au înțeles și noi nu-nțelegem! Că artificiile, lumânările, fumatul și alte chestii din astea nu au ce să caute în cluburi unde sunt atâția oameni!”

Nu doar artiștii, ci și proprietarii de cluburi au înțeles că este momentul să ia atitudine. Clubul ROCKSTADT din Brașov s-a închis temporar.

Patronii clubului și-au dat seama că, chiar după investiția imensă pe care au făcut-o acolo, totuși nu sunt ok. Și au oprit, pentru moment, au pus pauză, timp de 10-15 zile, să regândească cum ar putea să prevină asemenea nenorociri!”, arată Andy Ionescu.

O capitală fără sală pentru spectacole mari

Spațiile periculoase în care artiştii din Bucureşti susțin concerte, spectacole de teatru sau dans, vernisează expoziții, lansează cărți ori organizează proiecții multimedia au apărut dintr-o necesitate. Orașul nu are o sală de spectacole cu o capacitate cuprinsă între 1.000 și 2.000 de locuri.

Nu există așa ceva! Există cluburi mici și Arenele Romane! Sau Sala Palatului, care nu pentru concerte a fost făcută, există Sala Radio, există Sala Polivalentă. Nu putem să le spunem trupelor: "Da, compuneți, difuzați-vă piesele pe YouTube!" Și de cântat? A, nu mai cântați, pentru că n-aveți unde! Au mai fost diverși oameni care au candidat la funcția de primar, general sau de sector, și cu toții au promis că vor face o sală de concerte!”, reamintește, cu amărăciune, Bianca Boitan-Rusu.

Toată lumea ne-ntreabă ce soluții avem, ce putem să facem! Și iară dăm, că n-avem ce să facem, dăm exemplul țărilor civilizate, unde cultura este sprijinită, unde chestiile astea se organizează, statul ar trebui să construiască o sală! Băieții ăștia de la Goodbye to Gravity de ce crezi c-au ajuns în Colectiv? Aveau nevoie de un loc unde să-și lanseze albumul. Au înregistrat în Grecia, la unul dintre cele mai tari studiouri din Europa. Au investit o mulțime de bani, nu știu dacă ați văzut videoclipurile lor. Trupa asta era una dintre puținele din România la nivel occidental adevărat! (...) Oamenii ăștia și-au sacrificat viețile, au murit, poate, de multe ori de foame, și-au sacrificat familiile, ca să facă ce fac, și-au ajuns să moară în felul ăsta!”, subliniază Andy Ionescu.

E nevoie de solidaritate și printre artiști

În momentul în care și organizatori, și artiști vor boicota spațiile nesigure, atunci există două variante: fie acele spații se vor închide, fie vor deveni sigure! Asta înseamnă investiție! Bun, dar proprietarul va spune "Și eu de unde iau banii să fac investiția asta? Pentru că, dacă mi-am permis să te am pe tine, și pe altul, și pe altul, s-a întâmplat tocmai pentru că mi-am ales hruba asta, care nu mă costă extrem de mult! (...) Eu cred că ar trebui ca statul să dea niște legi foarte clare, de deduceri fiscale, să fie îngăduitor fiscal cu cei care, cu adevărat, investesc în consolidarea acelor clădiri și (...) în sistemul de securitate al clădirii”, propune Silviu Dancu.

Incendiul cumplit de la Colectiv a scos la iveală un sentiment pe care România părea să-l fi uitat: solidaritatea. Așa cum zeci de mii de oameni fără vreo legătură cu lumea artistică au simțit că trebuie să iasă în stradă, și artiștii pot face un gest important, împreună.

„Ceea ce nu poate face nicio autoritate de stat și nicio inspecție poate face artistul sau organizatorul de evenimente: în momentul în care trupa trupa spune "Eu nu cânt la tine, pentru că ai o scară în spirală, care duce într-o pivniță de trei metri adâncime și e singura ieșire", în momentul acela, patronul clubului este obligat să-și pună problema să aibă o scară mai mare sau mai multe, care să garanteze artiștilor că pot ieși în siguranță din incintă”, spune Silviu Dancu.

Va fi un moment zero, momentul în care nicio trupă din România, sau măcar de nivelul nostru, din underground, nișat pe genul nostru de muzică, împreună, fiind solidari cu ceea ce s-a întâmplat, cu momentele astea tragice, să spunem "Nu mai cântăm! Nu ne mai chemați, că nu mai cântăm!" De ce? Din motivul ăsta! Și până când? Până când am hotărât noi ca voi să schimbați ceva! Nu numai noi! Împreună, cu toții, să schimbăm ceva!”, îndeamnă Andy Ionescu.

„Și cred că trebuie rezolvate acum aceste probleme, pentru că, dacă nici acum n-o facem, eu consider că prietenii mei au murit degeaba!”, punctează, ca o concluzie, Bianca Boitan-Rusu.