Sari la conținut

DĂ-TE LA O CARTE | „Pe uscat sau cu paharul plin”, un roman despre foloasele și ponoasele băutului

Radu Paraschivescu recomandă volumul „Pe uscat sau cu paharul plin” semnat de Lawrence Osborne. Romanul, publicat la editura Publica, conține „pagini frumoase despre memorie şi despre refacerea după o traumă afectivă”. „Nu vă aşteptaţi la dezlănţuiri picante, la scene orgiastice, la desfrâu şi la anatomia unor libaţii. Pe uscat şi cu paharul plin nu conţine aşa ceva. Conţine, în schimb, reflecţii lucid-amărui, observaţii atente şi caligrafia unui stilist care merită citit din scoarţă în scoarţă”, a spus Radu Paraschivescu. 

„Lawrence Osborne e un om care călătoreşte şi bea mult. Dar nu asta îl individualizează, ci felul cum combină experienţa turistică şi mai ales experienţa etilică într-o poveste plină de farmec şi de fineţe. De fapt, farmecul şi fineţea sunt, alături de autenticitate, însemnele colecţiei Narator a Editurii Publica, despre care am mai vorbit nu de mult. O fac din nou acum, când vă prezint volumul de nonficţiune creativă Pe uscat sau cu paharul plin (Călătoriile unui băutor), apărut în traducerea în general bună a lui Louis Ulrich. O mică dojană totuşi pentru redacţie: atenţie la greşelile de literă şi la scăpările de cuvinte. E păcat, nu de alta.

Lawrence Osborne a studiat la Cambridge şi la Harvard. S-a stabilit de o vreme în America, dar a locuit în Franţa, Italia, Mexic, Maroc, Thailanda şi Cambodgia. A publicat mult în The New York Times, The New Yorker, Playboy şi Gourmet. A primit Premiul Thomas Lowell pentru jurnalism de călătorie în 2011 după ce a publicat în Playboy o povestire cu titlul Getting a Drink in Islamabad. E un om care a călătorit aproape furibund şi care a pus pe hârtie sumedenia de experienţe (unele, limită) de care a avut parte în locuri fie mirifice, fie primejdioase, fie greu accesibile.

Pe uscat sau cu paharul plin nu e doar o carte despre foloasele şi ponoasele băutului. Volumul lui Lawrence Osborne conţine multă informaţie utilă, iar Osborne ştie să facă racorduri culturale, politice, mitologice, turistice şi de altă natură. În plus, Osborne are stofa unui povestitor talentat şi destins. Frazele lui evocă loviturile din poignet, din încheietură, ale unui tenisman de tipul lui Roger Federer. De la un capăt la altul al cărţii se simte instrucţia lui Lawrence Osborne, dublată de darul de-a ţine publicul cu sufletul la gură. Pe uscat sau cu paharul plin e o combinaţie de jurnal de călătorie, eseu, carte de aventuri şi meditaţie. Ştii în permanenţă că te afli sub ghidajul unui personaj cosmopolit, nonconformist şi prieten la toartă cu paharul.

Ei bine, acest personaj moşteneşte plăcerea de-a bea din familie, după cum singur o declară, şi pleacă într-un turneu etilic prin locuri care nu seamănă deloc între ele: Dubai şi Brooklyn, Beirut şi un loc uitat de lume din Scoţia, Islamabad şi Muscat, Cairo şi Bangkok sau Milano. Rezultatul? Cincisprezece capitole care pun faţă în faţă două lumi: lumea pe sec şi lumea aghesmuită. Vigilenţa austeră, încruntată sau chiar punitivă de o parte, voluptatea bahică, excesul şi cufundarea în torpoare de cealaltă. Lawrence Osborne pune o întrebare, „Ce e băutul?” şi, în funcţie de locul în care o pune, primeşte răspunsuri care se bat cap în cap. În societăţile inclemente (mai ales în cele dirijate de fundamentalismul musulman), băutul este o molimă sau o maladie a sufletului. În societăţile destupate ca sticlele, băutul poate urca până la cota unei aventuri culturale.

Însă discuţia despre încurajarea sau interzicerea băutului e doar un braţ al deltei de probleme pe care le discută Lawrence Osborne în cartea lui. Există în Pe uscat sau cu paharul plin pagini frumoase despre memorie şi despre refacerea după o traumă afectivă. Există pagini splendide despre originile lui Dyonisos şi despre identitatea lui poetică de demult: „lumina blândă a miezului de vară”. Există prezentări ale enclavelor alcoolice din inima teritoriilor marcate de abstinenţă, dar şi poveşti despre ramificaţiile corupţiei în locurile unde, deşi n-ai voie să bei, se găsesc mereu soluţii. Există relatări blindate ştiinţific despre provenienţa diverselor tipuri de băutură, precum şi statistici şi clasamente despre alcoolurile cele mai consumate şi despre ţările unde paharul se duce la gură cel mai des. Există, de bună seamă, şi pagini despre relaţia dintre băutură şi sex. Dar nu e nimic scandalos în cele aproape 250 de pagini ale cărţii. Nu vă aşteptaţi la dezlănţuiri picante, la scene orgiastice, la desfrâu şi la anatomia unor libaţii. Pe uscat şi cu paharul plin nu conţine aşa ceva. Conţine, în schimb, reflecţii lucid-amărui, observaţii atente şi caligrafia unui stilist care merită citit din scoarţă în scoarţă. Cu sau fără un păhărel alături, după bunul plac al fiecăruia”.