Sari la conținut

De ce trebuie să scriem „înșală/așază”, dar nu „greșală”, ci „greșeală”

Există discuţii peste discuţii cu privire la scrierea unor verbe la anumite moduri şi timpuri. Cum e corect, „înşală” sau „înşeală”? „Aşază” sau „aşează”? De ce scriem „El se aşază pe scaun”, dar „Ea retează o tulpină?” Se poate face ordine în acest haos aparent?

Ei bine, se poate, spune Radu Paraschivescu la „Pastila de limbă”.  Şi ca de obicei, ordinea o dau regulile şi consecvenţa cu care sunt aplicate. Iar regula în funcţie de care se scriu verbele de mai sus, dar şi unele substantive, se leagă de rădăcina lor.

Regula respectivă stipulează că, dacă ÎNĂUNTRUL rădăcinii unui verb se află un „j" sau un „ş", terminaţia verbului respectiv va fi „a" şi NU „ea".

La verbele „a înşela” şi „a aşeza”, amintite mai devreme, avem un „ş” înăuntrul rădăcinii, ceea ce înseamnă că forma corectă a verbelor la indicativul prezent, persoana a treia singular şi plural, va fi „înşală" şi „aşază", ca în exemplele: „E păcat că Toma ne înşală aşteptările” şi „Elevii se aşază în bănci fără zgomot”.

E greşit să scriem sau să spunem „E păcat că Toma ne înşeală aşteptările” sau „Elevii se aşează în bănci fără zgomot”.

În ce priveşte verbul „a reteza”, el nu are un „j” sau un „ş” înăuntrul rădăcinii, aşa că terminaţia pentru indicativul prezent la persoana a treia singular şi plural este „ea”: „Călăul retează capul condamnatului", respectiv „Tâmplarii retează scândurile cu nişte ferăstraie”.

Lucrurile se petrec la fel şi când verbele „a înşela” şi „a aşeza” sunt folosite la imperativ: „Înşală-te, n-ar fi pentru prima oară!” şi „Aşază-te mai repede şi lasă vorba!”

Mai trebuie spus că există şi alte verbe în aceeaşi situaţie, printre care „a deşela” şi „a deşerta”, ca în exemplul „Sacagiul deşartă apă în găleţile ţăranilor”.

Când însă „j” sau „ş” se află LA SFÂRŞITUL rădăcinii unui verb, terminaţia verbului respectiv va fi „ea” şi NU „a”. În această situaţie se găsesc verbe ca „a deranja”, „a ataşa”, „a corija”, „a trişa”, „a dirija”, „a se furişa”, „a se erija”, „a înfăţişa”, „a menaja” etc. Rădăcina lor este „deranj-"„ataş-" „triş-", „dirij-", „furiş-" etc. În aceste condiţii, indicativul prezent la persoana a treia singular şi plural va arăta după cum urmează:

„Claudia îşi deranjează mereu colegii”.

„Fratele meu se furişează din magazin de parcă ar fi furat ceva”.

„Horia Andreescu dirijează diseară la Ateneu”.

„Nu-mi place când îi văd pe jucători că trişează”.

„Studenţii cred că profesorul îi menajează”.

„Actriţa se înfăţişează pe scenă îmbrăcată în alb”.

E greşit să scriem şi să spunem:

„Claudia îşi deranjază mereu colegii”.

„Fratele meu se furişază din magazin”,

„Horia Andreescu dirijază diseară la Ateneu”,

„Nu-mi place când îi văd pe jucători că trişază”,

„Studenţii cred că profesorul îi menajază” sau

„Actriţa se înfăţişază pe scenă îmbrăcată în alb”.

Regula lui „ea” se aplică şi la verbele de tip „a obloji”, a „îngriji”, „a rotunji” sau „a veşteji” pentru formarea imperfectului şi a conjunctivului prezent. Iată câteva exemple de variante corecte la imperfect:

„Asistenta oblojea rănile celor de pe front”.

„Îl îngrijea zi şi noapte, ca pe copilul lui”.

„Profesorul ne rotunjea mediile ca să nu rămânem corigenţi”.

„Florile se veştejeau în glastră”.

Iată acum aceleaşi variante la conjunctiv prezent:

„Asistenta voia să oblojească rănile celor de pe front”.

„Era dispus să-l îngrijească zi şi noapte, ca pe copilul lui”.

„Profesorul n-a avut chef să ne rotunjească mediile”.

„Florile începuseră să se veştejească în glastră”.

La final, să remarcăm că există şi substantive care se scriu fie cu „a”, fie cu „ea”.

Din prima categorie fac parte substantivele „tânjală” şi „dârjală”, ca în exemplele „Am aflat c-ai început să te laşi pe tânjală”, respectiv „A pus mâna pe o dârjală (un băţ lung şi gros) ca să se apere de câini”.

Din a doua categorie fac parte substantivele „vrăjeală” şi „greşeală”, ca în exemplele „Lasă vrăjeala şi spune-mi ce s-a întâmplat”, respectiv „Având în vedere că e prima ta greşeală, o trec cu vederea”. Variantele „tânjeală” şi „dârjeală” sunt greşite, ca de altfel şi variantele „vrăjală” şi „greşală”.