Sari la conținut

„Dezastros” sau „dezastruos”? Literele care ne dau bătaie de cap

Radu Paraschivescu vorbește, la „Pastila de limbă”, despre micile rateuri pe care le dăm în vorbirea de zi cu zi.

Radu Paraschivescu explică:

Mi-am dat seama că o bună parte din aceste greşeli se fac fie din cauza unei litere sau a unui sunet în plus, fie din cauza unei litere sau a unui sunet în minus. Nu am argumente lingvistice, dar cred că limba română este una dintre limbile cele mai permisive la acest capitol.

Iată şi câteva exemple: substantivele „bacnotă” şi „delicvent” sunt forme greşite fiindcă lipseşte litera, respectiv sunetul „n” în prima parte a cuvântului. În varianta corectă ele sunt „bancnotă” şi „delincvent”. În schimb, adjectivul „inopinant” este greşit fiindcă al doilea „n” este în plus. Forma corectă este „inopinat”, cu sensul de „neprevăzut” sau „neaşteptat”, ca în exemplul „Am avut parte de un control inopinat în urma unei sesizări”. La rândul lui, substantivul „monstră” este deopotrivă o invenţie şi o eroare. Şi acest cuvânt păcătuieşte prin existenţa unui „n” care n-are ce să caute acolo. Forma corectă este „mostră”, cu sensul de „probă” sau „eşantion”, ca în exemplul „Ne-au adus mostrele de mochetă pentru hol, dar nu ne-au plăcut”.

Litera şi sunetul „r” sunt şi ele prilej de eroare şi derută. Uneori le scriem sau le pronunţăm, deşi n-ar trebui s-o facem, alteori nu le scriem şi nu le pronunţăm, deşi ar trebui s-o facem. Din prima categorie face parte perechea „repercursiune” (variantă greşită) - „repercusiune” (variantă corectă), pe când din a doua categorie fac parte perechile „oprobiu” (variantă greşită) - „oprobriu” (variantă corectă), „frustare” (variantă greşită) - „frustrare” (variantă corectă) şi „propietar” (variantă greşită) - „proprietar” (variantă corectă).

Să nu credeţi însă că doar consoanele sunt cauzatoare de greşeli şi de confuzii. Nici vorbă. Şi vocalele au aportul lor în domeniu, după cum se poate observa în următoarele perechi de cuvinte: „siringă” (variantă greşită) - „seringă” (variantă corectă), „acoareală” (variantă greşită) - „acuarelă” (variantă corectă) şi „genoflexiune” (variantă greşită) - „genuflexiune” (variantă corectă).

Un caz interesant îl reprezintă adjectivele care se termină cu literele „uos” şi unde se întâmplă destul de des ca una dintre cele două vocale să fie omisă - ceea ce este, desigur, tot un lucru incorect. Văd aici două explicaţii ale fenomenului. Prima ţine de felul cum este pronunţat adjectivul respectiv, într-o manieră care face să nu se audă suficient de clar sunetele „o” şi „u”. A doua explicaţie se leagă de frecvenţa cu care apar aceste cuvinte în mediul online, unde, se ştie, noţiunea de corectură nu există şi unde scrie fiecare cum îl taie capul.

Trei sunt adjectivele şi adverbele unde am observat acest tip de extracţie vocalică. Unul este „voluptuos” (al cărui sens este „care exprimă desfătare sufletească, încântare sau o mare plăcere a simţurilor”). Ei bine, am remarcat de multe ori forma greşită „voluptos”, pe care mă grăbesc s-o corectez. Prin urmare, vom spune „Curtezana s-a întins voluptuos după evantaiul de pe pat” (variantă corectă) şi nu „Curtezana s-a întins voluptos după evantaiul de pe pat” (variantă greşită). Mai trebuie spus că în enunţul precedent „voluptuos” este adverb şi însoţeşte verbul „a se întinde”.

Un alt adjectiv şi adverb unde se produc paşi greşiţi este „dezastruos”, care ricoşează uneori în forma incorectă „dezastros”. Explicaţiile sunt aceleaşi de mai devreme: felul în care pronunţă unii vorbitori acest cuvânt şi frecvenţa cu care abaterea circulă online fără s-o corecteze nimeni. În consecinţă, vom spune „Cu toate eforturile noastre, rezultatul a fost dezastruos” (variantă corectă) şi nu „Cu toate eforturile noastre, rezultatul a fost dezastros” (variantă greşită). În acest enunţ, „dezastruos” este adjectiv şi însoţeşte substantivul „rezultatul”. Bineînţeles, el ar fi putut fi şi adverb, ca în exemplul „Echipa naţională a jucat dezastruos şi de data asta”.