Sari la conținut

DIGICULT | Pisica pierdută

Pentru unii iubitori de pisici, mâţele au devenit chiar...muze literare. Tibby este personajul principal din „Pisica pierdută", o poveste ADEVĂRATĂ despre iubire, disperare şi tehnologie GPS, o carte apărută, de curând, şi în România .Ce fac pisicile atunci când nu suntem în preajma lor? Unde se ascund? Dar, mai ales,...la ce se gândesc?

Suntem aproximativ 7,3 miliarde de oameni pe planetă. Mai greu este să răspundem, însă, la întrebarea „câte pisici trăiesc OARE pe pământ?". Conform statisticilor întocmite de Fondul Internaţional pentru Bunăstarea Animalelor, în lume, numărul pisicilor s-ar ridica la...500 de milioane.

Din Egiptul Antic, din vremurile când erau divinizate, până în zilele noastre, când au devenit stăpânele internetului, pasiunea oamenilor pentru pisici s-a manifestat inclusiv în...literatură. Scriitorii Mark Twain, Ernest Hemingway şi Charles Bukowski şi-au declarat mereu dragostea pentru feline, inclusiv în paginile romanelor.

Alţii... le-au transformat chiar în personaje principale.

Scriitoarea americană Caroline Paul a publicat, în anul 2013, „Lost cat", „Pisica pierdută", povestea pierderii, a căutării şi a investigării vieţii secrete a unei...pisici pe nume Tibby.

Sarcina de a ilustra întreaga aventură, dar mai ales ancheta desfăşurată pentru a afla ce face o mâţă atunci când stăpânul nu-i în preajmă, i-a revenit lui Wendy MacNaughton.

Wendy MacNaughton, ilustrator spune: "Oamenii iubesc pisicile, aşa-i? Oameni sunt înnebuniţi după pisici!  Totul a început în urmă cu 6 ani. Partenera mea, Caroline, care este şi autoarea cărţii a fost implicată într-un accident aviatic. Pilota un avion (n.red. - experimental). Avionul s-a prăbuşit, ea a fost rănită, iar eu am avut grijă de ea. Şi, de fapt, de acolo a pornit întreaga idee a cărţii. Acţiunea s-a întins de-a lungul a şase luni, din momentul de când Caroline a fost rănită, până la final.

Wendy MacNaughton locuieşte în San Francisco şi este una dintre cele mai cunoscute desenatoare din Statele Unite. Desenele ei au au apărut în publicaţii prestigioase precum New York Times şi Wall Street Journal.

Să deseneze lumea, prin ochii unei pisici, a fost o provocare...cu totul neobişnuită, spune Wendy. Este cu totul altceva. În primul rând, este vorba despre o pisică. În al doilea rând, totul trebuie ilustrat din perspectiva pisicii. Iar în al treilea rând, trebuia ca desenele să urmeze îndeaproape textul lui Caroline. A fost o provocare uriaşă să mă pun în pielea unei pisici şi să privesc lumea prin ochii ei. Este interesant felul în care ele văd lucrurile.

Nu este pentru prima dată când un autor alege să-şi scrie romanul din perspectiva unei pisici.

În anul 1905, scriitorul japonez Natsume Soseki a publicat romanul comic „I am cat", în care naratorul este o pisică foarte curioasă, care descrie toate straturile sociale din societatea japoneză. Cartea a fost ulterior ecranizată în anii '70 de către unul dintre cei mai importanţi regizori japonezi, Kon Ichikawa.

În „Pisica pierdută", autoarea Caroline Paul şi desenatoarea Wendy MacNaughton s-au transformat în...detectivi, iar ceea ce părea la început o simplă poveste despre pisici a devenit... un roman poliţist.

Wendy MacNaughton spune: "Nu eram mare iubitoare de pisici, înainte de această carte. În schimb, Caroline adora pisicile. Avea deja două pisici când a fost rănită în accident. Era ţintuită la pat, lua multe medicamente pentru durere, iar cele două pisici erau mereu în preajma ei. Eu o îngrijeam şi aşa am ajuns să cunosc pisicile foarte bine. Şi, în timp ce Caroline se refăcea după accident, una dintre pisici, pe care o avea de 13 ani şi pe care o iubea enorm, a dispărut."

Aşa au început mai întâi aventura căutării pisicii Tibby pe străzile din San Francisco, iar mai apoi reconstituirea săptămânilor cât motanul a fost fugit de-acasă. Doar un iubitor de animale poate să înţeleagă ce înseamnă să-ţi dispară într-o bună zi... patrupedul favorit. „Când îţi dispare pisica, intri în panică. Îţi imaginezi răpitori de pisici, specialişti în vivisecţie. Ai vedenii cu rănile care o împiedică să se târască spre casă. Plângi." (Pisica pierdută - Caroline Paul)

Proprietara pisicii, autoarea Caroline Paul, a consultat chiar şi o spiritistă, în speranţa că aceasta o va conduce la motanul Tibby. Cum era de aşteptat, viziunile nu au dus...nicăieri.

Wendy MacNaughton "Dar apoi, într-o noapte, motanul s-a întors. Şi era bine-mersi. De fapt, luase în greutate. Fusese într-un alt loc, cu altcineva, iar Caroline s-a hotărât să afle unde anume a fost."

Dispozitive de la magazinele de spionaj, tehnologii GPS adaptate pentru animale de companie, urmăritoare de pisici, lecţii de limbă pisicească, mini-camere video agăţate de zgardă, toate au fost folosite pentru a afla unde anume, în marele San Francisco, a hoinărit motanul Tibby. Este ca un roman poliţist, scris de o persoană complet ciudată şi asta pentru că accidentul o traumatizase. Şi s-a decis să facă tot posibilul să afle unde fusese plecată pisica, folosindu-se de tehnologie, spiritism şi instrumente de comunicare.

Urma să înregistrăm opt ore şi jumătate din ziua lui Tibby. Acum sigur aveam să surprindem măcar puţin din viaţa lui secretă. (...)Dar iată câteva imagini elocvente, capturate de cameră.(...) Da, jumătate dintre poze erau cu lustre. Lustrele noastre." (Pisica pierdută - Caroline Paul)

"Am desenat multe diagrame în carte pentru a explica felul în care o pisică înţelege, de fapt, ideea de spaţiu. Există chiar un desen care arată de ce anume se teme o pisică şi care descrie zona ei de confort. Unele pisici sunt absolut terifiate de unele sunete, de alte animale sau de apă. Aşa că am creat o diagramă care explică toate fricile unei pisici. Am folosit modalităţile prin care oamenii privesc lumea pentru a înţelege şi felul în care animalele se raportează la ea" spune ilustratorul.

Ceea ce a ajutat-o de-a lungul carierei de ilustratoare, spune Wendy, a fost experienţa acumulată în agenţiile de publicitate. Indiferent că ai de desenat poveşti cu pisici sau mesaje electorale, trebuie să ţii cont, în primul rând, de publicul căruia i te adresezi. "Erau primele alegeri libere şi democrate din Rwanda. Şi era nevoie de o campanie de educare a oamenilor pentru a le explica cum trebuie să voteze şi să îi îndemne să o facă. Aşa că am fost nevoită să adopt un cu totul alt stil de lucru. Am pus multe întrebări; eram nevoită să am încredere în alţii care ştiau mai bine decât mine cum stau lucrurile acolo. I-am ascultat şi am folosit sfaturile lor ca punct de plecare pentru lucrările mele."

De la ilustrarea afişelor dintr-o campanie electorală până la desene cu pisici, drumul e lung. Deşi, de multe ori, expresia „ceasul rău, pisica neagră" se potriveşte cu politica.Este şi motivul pentru care am rugat-o pe ilustratoarea americană să deseneze pisici negre pe... Palatul Parlamentului.

Clădirea este, de fapt, simbolul comunismului. Şi dacă tot desenezi pisici, ai putea desena nişte pisici negre pe această clădire; pisicile negre înseamnă ghinion.

REPORTER: ALIDA MOCANU

IMAGINE: CĂTĂLIN ISOPESCU, GABRIEL NECŞULESCU