DIGIPEDIA. Winston Churchill în Primul Război Mondial

Ambasadorul Israelului: Sancțiunile care vin spre Iran nu sunt suficiente. Trebuie să acționăm mai puternic pentru a preveni războiul

Adrian Cioroianu, despre atacul de vineri: Acest episod e închis, dar înfruntarea care există de zeci de ani va continua

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 19 aprilie

Cîrstoiu: Mandatul meu e pe masa coaliției

Panică în Paris după ce o persoană a amenințat că va arunca în aer consulatul iranian

Un avion de luptă s-a prăbușit în Rusia după ce a atacat cu rachete teritoriul ucrainean. Imagini cu aeronava cuprinsă de flăcări

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Sir Winston Leonard Spenser-Churchill a fost, în lunga sa viaţă de 91 de ani, de două ori prim-ministru, între 1940-1945 şi 1951-1955, de foarte multe ori ministru sau secretar de stat, parlamentar, un politician pur sânge, ba chiar traseist, cum se spune azi.

A fost de faţă la funeraliile Reginei Victoria şi încornarea Reginei Elisabeta a II-a, s-a născut în imperiul unde soarele nu apunea niciodată şi a murit în capitala unui regat ceţos, de dimensiuni medii, cu mari dificultăţi economice şi sociale.

Deşi este unul din marii protagonişti ai istoriei secolului trecut, pe care l-a marcat şi demarcat nemijlocit ca strateg de geniu şi salvator al patriei sale, în al Doilea Război Mondial, Churchill a luat Premiul Nobel pentru Literatură, nu pentru pace. E-adevărat, opera sa memoralistică şi istorică este magistrală, întinzându-se pe mii de pagini de evocare a secolului pe care l-a traversat ca nimeni altul. În aceeaşi măsura cu fapta şi cu gândul.

Winston Churchill e descendentul ducelui de Marlborough, proaspăt căsătorit, tatăl a trei copii. La doar 38 de ani are deja o serioasă experienţă politică, şi la conservatori, şi la liberali.

Este primul lord al amiralităţii - şeful politic al flotei imperiale britanice, în 1914, membru în guvernul liberalului Asquith. Tânărul nostru personj, mai mult ros decât animat de ambiţie şi orgoliu, intră în încercarea clasică, pe care un comentator din film o numeşte, în trei paşi: hybris-nemesis-mântuire.

Adică, sinele nestăpânit îşi atrage astfel pedeapsa, numai aşa lecuindu-se, să admitem, definitiv, de sminteală. Cei mai mulţi din eroii antici sau moderni nu mai prind mântuirea şi naufragiază undeva între hybris şi nemesis. Churchill însă are acest mare noroc. Iar noi vom vedea cum el se aruncă în aventura războiului cu capul înainte şi ochii legaţi, pentru ca apoi, în tranşee, să-şi ispăşească nechibzuinţa.

Filmul e biografia atribuită unui erou al umanităţii, surprins în ucenicia armelor, dar poate fi a oricărui proaspăt recrut, aruncat pe valurile vieţii. O eboșă a configurării unui destin, de la glorie timpurie la eşec şi luciditate şi înapoi, după traversarea Văii Plângerii, cu adevărat pe culmile însorite. I se poate întâmpla oricui, i s-a întâmplat însă şi lui. Lui Winston Churchill, în Primul Război Mondial.