Sari la conținut

EXCLUSIV. Un popor care nu renunță. Interviu cu artistul haitian BélO: „Cultura este ca un ţipăt înlăuntrul nostru” 

În doar doi ani, Haiti a trecut prin patru uragane devastatoare, un cutremur cu magnitudinea de șapte grade pe scara Richter și o epidemie de holeră. Asta în condițiile în care cu doar câţiva ani în urmă, ţara fusese sfâşiată de războaie civile.

Situată în inima Mării Caraibilor, pe treimea de vest a insulei Hispaniola, din grupul Antilelor Mari, Haiti este una dintre cele mai sărace ţări din lume.

De la cutremurul din ianuarie 2010, care a dus la moartea a peste 300 000 de oameni, iar alte milioane au rămas fără un acoperiş deasupra capului, ţara se zbate în sărăcie. Lipsa apei potabile şi a hranei este o realitate cruntă căreia milioane de haitieni trebuie să îi facă faţă zilnic.

„Cred că există pe Terra suficiente resurse pentru ca toată lumea să aibă ce mânca. Mi se pare nedrept ca în unele locuri din lume, în unele familii, se face risipă, se aruncă mâncarea la coş, iar în alte ţări, oamenii n-au ce mânca”, a spus BélO.

În topul sărăciei din toată lumea, conform statisticilor emise de Fondul Monetar Internaţional (FMI), Haiti se situează în primele locuri. Populaţia ţării este de aproximativ 10 milioane de locuitori. Dintre aceştia 2,5 milioane nu au acces la hrana de bază, nici la apă potabilă. 36% nu au curent electric.

În medie, un haitian trăieşte cu 500 de dolari pe an, în condiţiile în care un litru de apă costă un dolar. Este şi unul dintre motivele pentru care, în Haiti, una dintre meseriile des întâlnite este aceea de vânzător de apă.

Din Haiti în România, via Organizața Internațională a Francofoniei

BélO este un artist originar din Port-au-Prince, Haiti, şi a venit, pentru a concerta, în România, la invitaţia Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

Acest cântec este povestea unui vânzător de apă. Un tată cu o familie mare, cu mulţi copii, nu are mijloace financiare să-i întreţină pe toţi. Nu a mers niciodată la şcoală, deci nu ştie nici să scrie, nici să citească. Şi în fiecare dimineaţă, devreme, se trezeşte, iese în stradă şi vinde sticle cu apă. Îşi doreşte ca toţi copiii lui să aibă o educaţie aleasă. Ştie că Haiti nu are nevoie neapărat de oameni bogaţi din punct de vedere material, ci de oameni bogaţi spiritual. Îşi doreşte să-i ofere ţării cetăţeni oneşti şi integri”, a spus BélO despre una dintre melodiile sale.

BélO este unul dintre cei mai apreciaţi chitarişti şi interpreţi din Caraibe. Influenţat de muzica reggae, dar şi de jazz, artistul a început să cânte de la vârsta de 11 ani. De atunci, a fost recunoscut şi premiat nu doar în spaţiul caraibian, ci şi în Europa.

Pentru artistul haitian, muzica este cea mai puternică armă prin care poţi lupta împotriva ignoranţei şi a nedreptăţilor.

„Astăzi, la șase ani de la teribilul cutremur, nu suntem încă acolo unde ne-am fi dorit. Însă la nici un an după cutremur, viaţa şi-a reluat cursul. Este adevărat că avem de-a face cu condiţii dificile. Însă, noi, haitienii, suntem un popor foarte curajos. La nivel internaţional, ni s-au promis multe ajutoare. Nu toate promisiunile au fost, însă, respectate. În plus, s-a făcut şi multă risipă. Important este, totuşi, că, din punct de vedere psihologic, oamenii şi-au revenit. Pentru mine, ceea ce contează nu este reconstrucţia la nivelul infrastructurii, ci reconstrucţia umană. Şi, din acest punct de vedere, haitienii sunt pe drumul cel bun”, a spus BélO.

BélO a cântat în întreaga lume în scopuri caritabile, pentru copiii bolnavi, pentru persoanele fără adăpost, dar, mai ales, pentru sutele de mii de orfani, din propria sa ţară, rămaşi fără familii după cutremurul din anul 2010.

„Pacea este un subiect care ma preocupă mult. De asemeanea, condiţiile de viaţă ale celor mici. Din păcate, în Haiti, foarte mulţi copii nu au un acoperiş deasupra capului. Mi-ar plăcea enorm să schimb această situaţie. Un alt lucru care înseamnă mult pentru mine este respectarea drepturilor omului. De la lucrurile cele mai simple până la cele mai complexe. Dreptul de a avea ce să mănânci, de exemplu. Este un lucru elementar, poate alţii nu înţeleg acest lucru. Aici, la voi, foametea nu este acelaşi lucru ca în Haiti sau multe alte ţări”, a subliniat BélO

Haiti, perla Antilelor

Pentru cei mai mulţi dintre noi, Haiti este o ţară insulară exotică, un spaţiu al ritualurilor voodoo, tradiţii ale africanilor aduşi pe insulă ca sclavi de către francezi şi spanioli în timpul colonizării. Considerat a fi perla Antilelor, Haiti atrage milioane de turişti pe coasta de sud, în staţiuni foarte în vogă pentru bogătaşii lumii, precum Les Cayes sau Jacmel.

Realitatea haitiană este, însă, cu totul alta. Haiti, primul stat caraibian care a abolit sclavia, a devenit, în secolul XX, victima unuia dintre cele mai teribile regimuri dictatoriale din zona Antilelor.

De la sfârşitul anilor '50, statul insular a fost devastat de războaie civile, dar şi de regimul dictatorial al lui Francois Duvalier, supranumit Papa Doc, şi al fiului acestuia, Jean Claude Duvalier, zis şi...Bebe Doc. Cele două regimuri au fost marcate de corupţie, crime şi tortură, dar şi de folosirea miliţiilor private numite „tontons macoutes", cu scopul de a produce teroare.

„Eu am devenit muzician, artist, cântăreţ, mai ales pentru că voiam să spun pe nume anumitor lucruri. Nu voiam doar să denunţ o anumită situaţie, dar şi fac anumite propuneri în legătură cu problemele ţării mele”, spune BélO.

În condiţiile în care ţara a fost zeci de ani victimă a regimului corupt al lui Duvalier, cutremurul din ianuarie 2010 a distrus tot ce se mai putea distruge şi a adus şi mai multă disperare.

Anual, mii de haitieni şi-au riscat viaţa, plecând pe mare, pe ambarcaţiuni improvizate, pentru a fugi din Haiti. Sărăcia, teama de a se îmbolnăvi de holeră, disperarea i-au făcut să aleagă exilul, pentru a-şi clădi o viaţă nouă pe alte insule din Marea Caraibilor.

Mulţi dintre ei şi-au pierdut atunci viaţa. Lor le-a dedicat BélO piesa Istwa dwol (Poveste neobişnuită).

„De când se ştiu, au trăit în sărăcie,

Viaţa n-a fost niciodată uşoară pentru ei,

Au fost nevoiţi să aleagă exilul,

Inflaţia şi sărăcia i-au făcut să plece”, sunt versurile melodiei.

„Cultura este ca un țipăt înlăuntrul nostru”

Cu toate că a fost şi încă mai este o ţară greu încercată, Haiti surprinde prin tradiţiile vechi de sute de ani, transmise prin viu grai şi care, totuşi, nu s-au pierdut. Cea care defineşte întreg spaţiul haitian este cultura creolă.

„Prin definiţie, creol înseamnă amestec. Deci cultura creolă, în special cea din Haiti, este o cultură în care găseşti influenţe africane, franceze, spaniole, americane. Cultura este ca un ţipăt înlăuntrul nostru. Personal, abia după ce am călătorit mult am înţeles ce putere culturală are Haiti. În plus, în Haiti, toată lumea cântă. Dacă mergi la piaţă, ei bine, chiar şi acolo, toţi cântă. Pentru a vinde un obiect oarecare, un haitian compune un cântec despre acel produs. În Haiti, în zonele rurale, femeile, când spală rufele la râu, cântă”, a povestit artistul.

„Ştiţi? La mine, în Haiti, tradiţiile se transmit pe cale orală. Când eram mic, bunicii ne adunau în curte, la lumina lunii. Toţi copiii stăteam şi ascultam poveştile spuse de bunici. În acest fel ni se transmiteau tradiţiile, aflam despre lucrurile care au fost înaintea noastră. Suntem, totuşi, un popor care citeşte foarte puţin. Nu toată lumea merge la şcoală. Aşa că orice înseamnă tradiţie, legende, toate se transmit prin viu grai”, a adăugat BélO.

Educația în Haiti, un privilegiu

Conştient de şansa uriaşă pe care i-a dat-o educaţia, dar şi de talentul său muzical, BélO s-a implicat mereu în proiecte umanitare menite a salva statul insular din situaţia dramatică în care se află.

Susţinut de Organizaţia Internaţională a Francofoniei, BélO a concertat ani la rând, cu scopul de a strânge fonduri pentru construcţia de şcoli în zonele rurale din Haiti, acolo unde rata analfabetismului este extrem de crescută, iar preţul manualelor şcolare depăşeşte, de multe ori, venitul lunar al unei familii de haitieni.

„Costă foarte mult să poţi beneficia de o educaţie bună, în Haiti. Se ştie că majoritatea haitienilor nu au acces la educaţie. Eu mă consider privilegiat că am avut şansa de a merge la şcoală şi apoi la Universitate”, a relatat artistul.

Atunci când vii dintr-o ţară unde politica şi calamităţile au ruinat orice speranţă de mai bine, fericirea are o cu totul altă definiţie.

„Nu vreau să generalizez sau să vorbesc în numele tuturor haitienilor. Dar, pentru mine, fericirea înseamnă să ai conştiinţa păcii. Să fii împăcat cu tine însuţi, să te simţi fericit cu tine însuţi, să oferi un zâmbet cuiva. Sunt atât de multe lucruri mărunte care te pot face fericit. Fericirea nu vine neapărat din lucrurile materiale. Fericirea nu ţine de o anumită situaţie economică. La mine, în Haiti, întâlneşti peste tot oameni care îţi spun: „Suntem fericiţi pentru că nu suntem bolnavi. Suntem sănătoşi. E deja mare lucru”, a conchis BélO.