Sari la conținut

Georgeta Filitti: Aruncăm totul în derizoriu, asta mi se pare grav. Nu mai facem lucruri temeinice

Dana Gonț: Astăzi vă propun să vedem așa un pic cum am fost și cum mai suntem astăzi. O să încep prin a vă întreba care este perioada istorică a României, în care dumneavoastră considerați că această țară a strălucit cel mai mult?

Georgeta Filitti: E o perioadă care e proprie și Europei și anume La Belle Epoque. Vedeți, am trimis sute, sute de români care au studiat în Franța. Sunt arhitecți, medici, astronomi, ingineri, profesori, juriști, care pe urmă au venit în țară și au strălucit. După Al Doilea Război Mondial am fost jefuiți. Dincolo de această sărăcie a fost această decapitare a elitelor românești. Și când spun decapitare să nu credeți că mă refere numai la miniștri, la marii proprietari, nu. E vorba de elitele la orice nivel. Țăranii gospodari au fost etichetați drept chiaburi și au fost vârâți în pușcării, a fost un vid. Dar vidul acela cu ce a fost acoperit? De o condiție mai mult decât modestă, asta ce însemna? Lipsă de instrucție, dorință de arivism, de a ajunge, de a te cocoța pe scara socială cu orice preț și așa se face că primii primari - Doamne, parcă și astăzi mai sunt ecouri - primari care abia știau să iscălească, primari care se trezeau în locul acela și decideau de soarta oamenilor. Mai mult, în orașe, în București, în 1970, mai bine de 70% din populația orașului erau nou-veniți. Și nu veniseră de la Iași, de la Timișoara, de la Sibiu. Nu, veniseră din marginea satului, fiindcă dacă ar fi venit dintre gospodarii satului ar fi fost un lucru extraordinar. Se adaptau greu, dar se adaptau. Revin la cuvântul cheie pe care îl socot tot timpul, și anume educația. Și să nu mă înțelegeți greșit, nu e vorba ca toată lumea să-și ia doctoratul, dacă poate în străinătate sau la nu știu ce profesor, să și-l ia, dar până la urmă, vedeți, noi aruncăm totul în derozoriu, asta mi se pare mie grav. Asta mi se pare grav și fragilizează societatea noastră. Nu mai facem lucruri temeinice. Nu este admisibil pentru copii ca să învețe litera b - baba bate pe bietul băiat bolnav. Sigur, el trebuie să învețe litera b, dar nu e atât de idiot să nu realizeze și valoarea cuvintelor. Ce fel de profesoară a fost femeia asta care a făcut manualul? Și ăsta era un exemplu. Dar manualele astea sunt pline de tâmpenii de sus până jos. Nu le controlează nimeni, toți discutăm sistemul de învățământ. Fiecare își dă cu părerea. Azi dimineață își dădeau cu părerea. Cine? Hotelurile de la mare. Ei, nu se poate, prea multă învățătură, mai scurtați din învățătura asta, dati-o încolo, să vină la noi, să stea la soare. Această pregătire slabă a foarte multora îi mână automat spre alte soluții. Care soluții? Corupție, șpagă, aranjamente, nepotisme și ajungem unde ajungem. Și știți unde e marea dramă? Sunt mii, zeci de mii de români de bună calitate, foarte cinstiți, care privesc uimiți această pervertire a mediului, care este absolut periculoasă pentru soliditatea societății noastre. Pentru că această soluție, care e o soluție recentă de plecare și de realizare în străinătate să știți că are un singur aspect: aspectul material. E părelnic că te-ai încadrat în societatea respectivă, până la urmă rămâi izolat în micul tău grup de români. Eu vă spun din experiența familiei mele din Germania, stau acolo din 1972, sunt foarte petrecăreți, dau niște petreceri uriașe și cheamă până la 50 de oameni. Unul singur e neamț și ăla e căsătorit cu o româncă. Deci, vedeți, izolarea se păstrează. Și atunci, încet, încet, oamenii care nu sunt mânați numai de ideea să aibă bani și să își facă nu știu ce lucru, rămân aici. Pentru că și aici să știți că spațiul românesc e foarte ofertant.

Dana Gonț: Din ce punct de vedere?

Georgeta Filitti: Din punctul de vedere al luptei desperate, până la urmă, pentru a reuși. Și când reușești stai cu fruntea sus, sunt și oameni din aceștia. Până la urmă, singurul cuvânt: educația. Educația mă face pe mine muncitor sau antreprenor, să lucrez bine.

Dana Gonț: Să trecem la un subiect care ne pasionează și pe noi, aici la Bonton, și pe dumneavoastră, politețea. La ce ne mai folosește astăzi să fim niște oameni politicoși?

Georgeta Filitti: Eu sunt tentată să cred că noi rezolvăm o serie de lucruri din spațiul public dacă suntem politicoși. În momentul când eu zâmbesc, când vă vorbesc la plural, când încerc să vă explic avantajul de a face cutare sau cutare lucru, am mai multe șanse decât când o fac pe americanca de Dâmbovița și încep să vă tutuiesc. O caracteristică a societății românești post-revoluționară a fost tocmai această familiaritate. Cu cât înainta un personaj pe scara socială, cu atât credea că politețea înseamnă să fie mai posomorât, să vorbească mai lătrat. Să știți că pe mine m-au impresionat discuțiile surprinse de DNA și transmise la televizor. Erau aranjamentele acestea care se făceau în biroul cutărui ministru la care venise cutare președinte de Consiliu Județean cerându-i una sau alta. Era o discuție de golani de cartier mărginaș, nici nu știu ce să vă spun. Păi ce poți să ceri de la oamenii ăștia? Eu care mă ridic acuma în societate la cine să mă uit? Mă uit la asemenea personaj și îl imit. Rezultatul e catastrofal.

Dana Gonț: Pentru că deseori suntem suspectați aici, la Bonton, că suntem un pic paseiști, aș vrea să vă întreb dacă totuși considerați că din regulile de bune maniere sunt câteva depășite.

Georgeta Filitti: Doamnă, sunt niște permanențe în viața umană. Vedeți, nimeni nu cere ca în momentul de față o femeie să abordeze, să-și pună o rochie lungă, să poarte umbreluțe când merge pe stradă, să nu se machieze deloc, fără îndoială că astea le poți elimina. Însă, ca să fii politicos, ca să dai întâietate unei femei când intră într-un spațiu, să faci o petrecere care să nu fie zgomotoasă, măruntele incidente care apar în autobuz, în troleibuz. Se rezolvă foarte repede cu înjurături. Să știți că stăpânirea de sine îți vine tot din educație. E o treabă de demnitate, de superioritate să ne controlăm. Din nou, educația este esențială. Iar dumneavoastră aici, la Bonton, asta faceți.

Dana Gonț: Din această imensă experiență și bogăție pe care o aveți? Dacă ar fi să stăpâniți un tânăr la început de drum în România, care credeți că sunt cele mai importante sfaturi pe care ar trebui să le primească?

Georgeta Filitti: Cred că în primul rând, să se autocontroleze. Apoi, dacă și-a ales o meserie, să caute să se desăvârșească în ea, fiindcă să știți că această bună cunoaștere, profundă cunoaștere a meseriei, până la urmă te răsplătește. Și să te uiți în dreapta, în stânga, pentru că nu se poate să nu fie modele. Mai e un lucru asupra căruia eu stărui foarte mult. Cu cât îți însușești mai multe cunoștințe, dintr-un domeniu mai larg decât al profesiei tale, pe nesimțite îți constituie o zestre. E o bogăție pe care nu ți-o poate lua nimeni, dar care se citește pe chipul tău, tu devii un om puternic.