Sari la conținut

LA Times: Noul val al cinematografiei românești, un succes datorat rivalității dintre C. Puiu și C. Mungiu 

Regizorul Cristian Mungiu a plecat de la Cannes cu premiul pentru cel mai bun regizor, pe care l-a împărțit cu cineastul frances Olivier Assayas, pentru „Bacalaureat”, o poveste-parabolă despre un tată care este dispus să îndoaie liniile etice în numele familiei sale. LA Times notează că acesta este doar ultimul premiu obținut de o „o țară care continuă să câștige”.

O țară mică, cu o umbră mare asupra Festivalului

Acum 11 ani, Cristi Puiu câștiga premiul Un Certain Regard de la Cannes pentru „Moartea Domnului Lăzărescu”, despre modul în care sistemul de sănătate românesc îl trădează pe un om pe moarte. În acel moment, scrie LA Times, Cristi Puiu a dat startul Noului Val al cinematografiei românești. Doi ani mai târziu, Cristian Mungiu a plecat acasă cu premiul Palme d'Or pentru drama despre avortul în perioada comunistă „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”.

Citiți și: Ce înseamnă „noul val al cinematografiei românești”

De atunci, cineaștii români au realizat filme complexe, an de an, în care au folosit anumite tehnici care le-au devenit semnătură, respectiv cadre lungi și minimalism. „California Dreamin' ”, „12.08 Est de București”, „După dealuri”, „Polițist. Adjectiv” sunt filme care au câștigat premii importante la Canne în ultimii ani. LA Times recomandă drama regizorului Radu Muntean, „Marți, după Crăciun” care a fost la Cannes în 2010.

De asemenea, LA Times a amintit despre filme precum „Poziția Copilului”, „Povești din Epoca de Aur” și „Aurora”.

Rivalitatea dintre Cristi Puiu și Cristian Mungiu

Cristi Puiu este cel care a început noul val al cinematografiei românești, dar Cristian Mungiu este cel care a trecut linia de final când a câștigat un Palme d'Or, un lucru care nu este tocmai pe placul celui dintâi, notează LA Times.

Totuși, scrie LA Times, cineaștii nu au discutat niciodată despre această rivalitate direct în public.

Cred că este un lucru bun că festivalul sprijină acest gen de cinema și că oamenii îi acordă atenție. Dar cred că este evident. Eu am luat acest premiu la Cannes, mulți regizori au văzut acest lucru și au marșat pe acest stil de cinamtografie, fie că îi spunem realism românesc sau neo-realism. Spun acest lucru pentru că am făcut un film în 2001 și nimeni nu l-a copiat pe acela”, a spus Cristi Puiu referitor la filmul „Marfa și banii”.

Câteva zile mai târziu, Cristian Mungiu a recunoscut, mai timid, tensiunea dintre regizori.

„Este adevărat că suntem cu toții influențați de filme care au fost făcute în țară și care au avut succes. Atunci când iei viața drept inspirație și nu filmele și încerci să pui viața pe ecran atunci poți să realizezi doar un anumit gen de filme”, a spus Cristian Mungiu pentru The Times.

LA Times scrie că rivalitățile din cinematografie sunt ciudate, dar că în anumite țări precum este SUA este loc suficient pentru toți. Însă, notează publicația, România este o țară mică și cine este liderul în cinematografie este un detaliu esențial.

Și noul ministru al Culturii, Corina Șuteu, a vorbit despre această rivalitate.

Cred că Puiu este cel care a spart gheața, cel care a avut puterea și personalitatea necesară pentru a fi un deschizător de drumuri. El este cel care a creatr contextul. Și Mungiu este forța care a reușit să rupă bariera. Avem de-a face cu două persoane care se află la poli opuși. Puiu este cel îndrăzneț care a pus lucrurile în mișcare și Mungiu este cel care a așezat totul pe o fundație”, a precizat Corina Șuteu. 

LA Times notează că este doar un an diferență între cei doi regizori, astfel ei au trăit în aceeași perioadă și filmele lor tratează deseori subiecte similare. Multe dintre filmele românești, și mai ales cele realizate de Puiu și Mungiu, ce concentrează pe problemele României post-comuniste, o țară care se presupune că a scăpat de corupția din sistemul ceaușist. Totuși, filmele lor arată că vestigiile vechiului sistem au rămas și au un rol important în viețile românilor.

„Bacalaureat” se concentrează pe un bărbat, Romeo, care vrea ca fiica lui, absolventă de liceu, să aibă parte de șansele pe care el nu le-a avut și este dispus să apeleze la tot felul de tertipuri ca să se asigure că așa va fi.

„Trăim într-o lume și o societate care nu este foarte morală, dar care este formată din oameni care cred că sunt morali. Provind dintr-o țară în care toată lumea vorbește despre corupție dar vinovatul este altcineva. Așa se pot crea multe probleme: ce este compromis și ce este pur și simplu lene?”, a spus Cristian Mungiu.

Cristi Puiu analizează, în Sierranevada, modul în care tensiunile dintr-o familie sunt rezolvate și oferă o privire critică asupra răspunderii personale.

Cred că ceea ce se întâmplă este foarte serios. Trebuie să ne bazăm pe o formă de adevăr. Și te uiți în jur și e imposibil de găsit. Spunem că acesta este adevărul și continuăm să uităm și ne permitem să alegem calea mai confortabilă și nu ne punem întrebări care pun la îndoială deciziile pe care le-am luat. Credem că știm ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001 în SUA, dar nu știm nimic despre ce se întâmplă în camera de lângă noi. Este o iluzie, un mod de a scăpa de responsabilitățile reale”, a spus cineastul. 

LA Times arată că ironia rivalității dintre cei doi cineaști este că filmele lor nu vor fi percepute ca fiind fundamental diferite de spectatori. În acest caz, este suficient loc pentru mai mult de o persoană în vârf?

Din punct de vedere istoric, valurile nu durează mult, scrie LA Times. De asemenea, deja au fost voci care au criticat noul val al cinematografiei românești, care oricât de bine executat ar fi, riscă să devină un clișeu.

Chiar Cristian Mungiu nu a știut dacă să filmeze „Bacalaureat” cu aceleași cadre lungi și naturalism sau să opteze pentru un cinema mai modern. Dar a decis că noul val este mai potrivit pentru povestea pe care voia să o spună.

Cât de mult poate să continue într-un stil care a avut succes, dar care și-ar putea pierde din strălucire, ca toate stilurile de altfel, este o întrebare deschisă. La fel este și provocarea a continua să faci filme într-o țară în care chiar și liderii admit că i-au dezamăgit pe cineaști.

Cum a dezamăgit România cineaștii

Faptul că aceste filme se fac în primul rând este un lucru remarcabil, scrie LA Times care a apreciază că statul, prin lipsa programelor de finanțare a filmelor, a dezamăgit cineaștii. De asemenea, cultura cinematografică în România a scăzut mult.

Dacă la căderea comunismului, în România erau 450 de cinematografe acum mai sunt 130. Situația cinematografiei în România este diferită de imaginea care este perepută la festivalele de film din străinătate.

„Cred că oameni precum Puiu și Mungiu au reușit să facă filme în ciuda sistemului. Treaba noastră este să ne asigurăm că vor avea parte de sprijinul pe care nu l-au avut până acum, este treaba noastră să îi sprijinim pe oamenii care fac filme”, a spus Corina Șuteu.

Ministrul Culturii a declarat că lucrează la un proiect legislativ pentru a sprijini dezvoltarea cinematografiei în România.