Sari la conținut

Maestrul comediilor negre cu personaje evreiești. Interviu cu Howard Jacobson

În anul 2015, la împlinirea a 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, autori celebri din întreaga lume au făcut parte dintr-un proiect prin care piesele marelui Will au fost rescrise şi adaptate zilelor noastre.  Margaret Atwood, Tracy Chevalier şi Gillian Flynn au reinterpretat faimoasele lucrări „Furtuna", „Othello" şi „Hamlet". Responsabil cu povestea lui Shylock, neguţătorul din Veneţia, a fost scriitorul britanic Howard Jacobson, prezent, de curând, şi în România. Într-un interviu pentru Digi24, Howard Jacobson, vorbește despre...celălalt Shakespeare.

HOWARD JACOBSON, scriitor: N-am fost elev într-o şcoală evreiască, dar eram destui evrei printre şcolari. Am citit „Neguţătorul din Veneţia" când aveam 14 ani, iar profesorul mi-a spus: „Jacobson, tu îl vei interpreta pe neguţătorul Shylock!". Aveţi vreo idee de ce mi-a dat tocmai mie rolul? Aşa că l-am interpretat pe Shylock. Este un personaj fascinant, pentru mine a fost o provocare să îl readuc la viaţă în secolul XXI.

Umor sec, englezesc, ironie şi un autor... incisiv.

Howard Jacobson citeşte din carte: „Shylock este îmbrăcat într-un palton lung, negru, ale cărui poale pare că vrea să le ferească de zăpadă, şi stă uşor aplecat în faţă, dar nu prea tare, ca să nu-şi şifoneze paltonul, pe un scaun pliant de genul celor pe care le iau la Glyndebourne iubitorii de operă din jurul Londrei. Cu aerul său de răceală ameninţătoare, Shylock este mai puţin diafan şi ar putea fi luat drept bancher sau avocat. Mai c-ar putea fi un Naş”.

Howard Jacobson este un autor britanic atipic, un maestru în comedii negre cu personaje evreieşti. În anul 2010, i-a fost decernat „Man Booker Prize". Are un umor brut, cum spune chiar el. Nu se fereşte să vorbească, deschis, despre clişeele legate de etnie sau religie din societatea contemporană. În fond, lumea toată e o scenă. Exact ca-n piesele lui Shakespeare.

HOWARD JACOBSON, scriitor: Dacă eşti englez şi vorbeşti limba engleză, n-ai cum să nu-l iubeşti pe Shakespeare. Dar dragostea mea pentru Shakespeare s-a născut nu când i-am văzut piesele jucate, ci când l-am citit la şcoală, apoi când l-am predat altora la cursuri. Apoi, când am început să scriu, dragostea a devenit şi mai vizibilă. În momentul în care scrii în engleză, ești „invadat" de Shakespeare. Îți intră în degete. Nu poţi scrie nici măcar o propoziție fără ca, undeva printre rânduri, să nu se simtă influenţa lui Shakespeare.

Howard Jacobson s-a născut în Manchester. A studiat literatura la Universitatea Cambridge şi este specialist în interpretarea operelor lui William Shakespeare. A publicat 14 romane, iar criticii de specialitate îl consideră unul dintre cei mai amuzanţi scriitori britanici. Până să devină, însă, un autor premiat şi un profesor extrem de apreciat, Jacobson a primit educaţia primilor ani de viaţă într-o familie altfel. De la rude a moştenit două trăsături de caracter contrarii: un extraordinar simţ al umorului şi o viziune asupra vieţii uşor „apocaliptică”.

HOWARD JACOBSON, scriitor: Tatăl meu lucra în armată. Dar nu citea. El era mai degrabă un om care iubea viaţa. El m-a învăţat cum să trăiesc. Era un om puternic, haios, făcea tot felul de scamatorii ca să-i amuze pe oameni. Era o persoană extrovertită. Familia mamei era invers: erau introvertiţi, mereu calmi, citeau, cântau la diverse intrumente muzicale. Erau educaţi, le plăcea să asculte teatru radiofonic, să citească poezii. Ei mi-au transmis şi mie pasiunile lor. De la mama am moştenit latura pesimistă. Iar bunica îmi spunea mereu „Să n-ai niciodată aşteptări!".  Tata mi-a insuflat energia unui profet al apocalipsei, de la mama am învăţat cum să-mi dozez energia când sunt trist.

Simţul umorului este şi cel care l-a ajutat pe Jacobson să scrie ultima sa carte, „Shylock este numele meu". O reinterpretare a piesei shakespeariene „Neguţătorul din Veneţia", romanul abundă în ironie fină şi comic de situaţie, tipic britanice. Singurul meu avantaj, în faţa lui Shakespeare, spune Jacobson, este că sunt evreu. Deci ştiu mai multe despre Shylock decât ilustrul dramaturg.

HOWARD JACOBSON, scriitor: Cred că este un fel de tradiţie a noastră, a evreilor, să ne aşteptăm mereu la ce e mai rău, pentru că ni s-au întâmplat mereu multe rele. Dar am învăţat să facem artă din tot răul ăsta şi să zâmbim dincolo de orice necaz. Şi am început să luăm ca atare lucrurile rele care ni se întâmplă. Suntem ca nişte profeţi ai Vechiului Testament alergând pe străzi şi strigând: „Vai, se năruie totul!". Şi apoi îmi imaginez cum toţi aceşti evrei, după ce spun „vai, vai, vai!", se duc liniştiţi acasă, îşi sărută soţiile, beau un ceai sau un vin şi merg la somn fericiţi. Apoi, a doua zi, o iau de la capăt: „Vai, vai, vai!”.

Să nu ai o femeie căreia să îi vorbeşti, căreia să îi spui ce te macină, este una dintre cele mai crunte realităţi ale unui bărbat, crede autorul britanic. În „Shylock este numele meu", tocmai despre acest tip de singurătate este vorba. Iar prezenţa femeilor, sau lipsa lor, construiesc întreaga poveste.

HOWARD JACOBSON, scriitor: Tragedia pe care am scris-o despre Shylock este tragedia unui om care nu are o femeie căreia să îi vorbească. În piesa lui Shakespeare, Shylock nu are soţie. Dar, în cartea mea, tocmai acesta este esenţialul: faptul că nu are o soţie, despre faptul că este singur şi nu are cu cine vorbi. În viziunea mea, să nu ai o soţie căreia să îi poţi spune gândurile tale este culmea singurătăţii. Aşa că i-am oferit lui Shylock o soţie, chiar dacă este moartă. Dar Shylock vorbeşte cu ea, nici nu contează cum, dar el vorbeşte cu ea. Iar ea îi răspunde din mormânt. Aşa că cei doi reuşesc să converseze, iar eu am adorat să scriu despre asta. Este ceva ce n-am mai scris niciodată.

Când eşti britanic proeuropean şi trăieşti în epoca Brexit, nu ai cum să rămâi indiferent la politica lumii. Howard Jacobson a simţit dezamăgirea pe propria piele. Nu-i place Trump, o spune făţiş, răspicat. Este dezamăgit de mersul lumii şi de liderii ei. Motiv pentru care a scris o parodie la adresa preşedintelui american: Pussy, un roman.

HOWARD JACOBSON, scriitor:  Nu pot să trăiesc într-o lume în care un astfel de prost, un idiot, un astfel de om a putut câştiga alegerile. Aşa că am lăsat deoparte romanul la care scriam şi m-am apucat să scriu o satiră la adresa lui Trump. Am scris-o în câteva săptămâni. Am scris pe repede înainte. Mulţi critici au spus despre carte că este ca o grenadă. Asta am şi dorit de la bun început, să arunc o grenadă înspre politica americană. Când am terminat cartea, am crezut că o să mă simt uşurat. Dar nu, nu mă simt deloc uşurat.

Dacă vrei să devii un scriitor cu adevărat bun, trebuie să te detaşezi de personaj, altfel rişti să devii oglinda lui, este unul dintre crezurile lui Jacobson. Un exerciţiu de voinţă greu. Dar nu imposibil.

HOWARD JACOBSON, scriitor:  Flaubert a spus: „Doamna Bovary sunt eu!" şi „Eu sunt Doamna Bovary!". Să scrii cu patos, cu dramatism, despre un personaj nu înseamnă să scrii despre tine, ci să regăseşti în personaj şi o parte din tine, sau personajul să se regăsească şi în tine. Tu, scriitorul, eşti dator să faci legătura între cei doi. Trebuie să faci asta!

(REPORTER: ALIDA MOCANU)