Sari la conținut

Maşina timpului, în povestea Bucureştiului - Fotografii vechi, ipostaze noi

Fotografii îngălbenite de vreme, înrămate, ori prinse-n cleşti de rufe şi agăţate pe sfori şi pe pereţi... aşteaptă să-şi spună povestea. Sunt imagini scoase din arhiva de imagine a Muzeului Ţăranului Român. Astăzi pot fi contemplate şi transformate în cel mai iscusit ghid de explorare comunitară.

Cristi Radu: „Sunt foarte puţine arhive, naţionale sau ale diverselor instituţii de la noi din ţară care fac acest gest: să lase publicul să exploreze arhiva pentru a cunoaşte trecutul, pentru a-şi cunoaşte trecutul”.

Simina Bădică - curator MŢR: „Cristi Radu a găsit în arhiva noastră, împreună cu noi, imagini din Bucureştiul vechi, imagini urbane, imagini inedite, pe care le-a pus laolaltă cu imagini contemporane!”

Inaugurat pe dealul podgoriilor Bucureştiului, în anul 1906, după fix patru decenii de regalitate românească, parcul Carol I, de exemplu, s-a bucurat de viziunea arhitectului peisagist Eduard Redont. Ca să poată fi amenajat întocmai planurilor arhitecţilor, au fost mutaţi 575.000 de metri cubi de pământ, au fost plantaţi 10.000 de arbori şi aproape 50.000 de arbuşti. Astăzi, parcul are mult beton şi puţin bon ton.

Tot în parcul Carol, primarul Bucureştiului din 1870, nababul George Grigore Cantacuzino, cel mai bogat român din secolul al XIX-lea, a plătit construirea unei fântâni cu apă potabilă.

Monumentul există şi astăzi, poartă semnătura sculptorului Karl Stork, şi-a arhitectului Alexandru Freiwald, dar nu mai are apă bună şi nici în graţiile primăriei nu se mai află.

Construite la începutul secolului XX de către arhitectul Leonida Negrescu, cel care a colaborat şi la realizarea Ateneului, Arenele Romane şi-au schimbat şi ele, semnificativ aspectul.

Simina Bădică - curator MŢR: „Ne duce de-a lungul timpului, până în prezent, arătându-ne în ce fel s-a transformat Bucureştiul, ce lucruri au dispărut, ce lucruri noi au apărut, care au fost diferite etape ale anumitor zone din Capitală”.

Biserica Bucur părea stingheră în peisajul golaş al anului 1930! Peste fix 86 de ani, însă, lăcaşul a ajuns izolat între blocuri cu multe etaje, din sticlă sau beton. De altfel, nici lucrările comuniste nu mai seamănă cu cele actuale.

Prin intermediul imaginilor vechi trecutul este adus în prezent. Oricine poate afla povestea cartierului sau a străzii pe care locuieşte sau îşi poate descoperi propria poveste!