Sari la conținut

PASTILA DE LIMBĂ. „A trece PRIN furcile caudine”, o „probă” grea pentru mulți vorbitori ai limbii române

Însă în „Pastila” de astăzi îmi propun să insist asupra altui tip de confuzie. Mai precis, asupra unei distorsionări de sens care nu priveşte un termen, ci o expresie. Mecanismul de pervertire a sensului funcţionează aici în doi timpi. În primul timp, expresia este folosită greşit, pompieristic, din cauză că utilizatorul mizează pe intuiţie (ceea ce nu-i rău), ignoră dicţionarul (ceea ce e grav) şi atribuie expresiei sensuri doar de el ştiute (ceea ce e de neiertat)”, spune Radu Paraschivescu.

În al doilea timp, expresia folosită deja greşit e preluată de alţi utilizatori la fel de distanţi faţă de dicţionar şi răspândită cu o insistenţă care-ar fi meritat punerea în slujba altei cauze. Rezultatul - o greşeală dispersată ireparabil în canalele şi-n ramificaţiile discursului public - arată câtă dreptate aveau anticii când spuneau, cu Seneca în frunte, că „errare humanum est, perseverare diabolicum””, subliniază scriitorul.

Expresia cu sens virusat despre care vorbim astăzi este „a trece prin furcile caudine”. Aproape fără excepţie, vorbitorii pe care-i vedem şi-i auzim astăzi în spaţiul public conferă furcilor caudine sensul de „test”, „examen” „încercare”, „probă de mare dificultate”. Ceea ce ar fi adevărat doar dacă n-ar fi fals. Furcile caudine se referă la condiţiile umilitoare, înjositoare, greu de acceptat pe care învingătorul le impune învinsului în luptă, aşa cum s-a întâmplat într-o strâmtoare aflată la sud-est de Capua, mai precis la Caudium, unde romanii au fost învinşi de samniţi”, explică Radu Paraschivescu.

Iar expresia corectă nu este „a trece PRIN”, ci „a trece PE SUB furcile caudine”. Există şi oameni (am cunoscut doi) care confundă „trecerea prin - de fapt, pe sub - furcile caudine” cu „ridicatul în furci”, care desemnează execuţia prin spânzurare. E adevărat, însă, cei mai mulţi dintre cei care persistă în eroare văd în furcile caudine, cum am spus adineauri, un sinonim rafinat (dar ce zic eu rafinat? cult de-a dreptul!) pentru „probă” sau „examen”.

Astfel, o cântăreaţă care manifestă uneori tendinţa de-a vorbi româneşte în „zig zagga” a salutat apariţia unui invitat în studio după cum urmează: „Îi mulţumim lui Marius, care s-a strecurat printre furcile caudine din platou şi ne-a adus amandine”. În acest caz, furcile caudine erau firele şi cablurile care-l pot face pe orice ins neatent să se poticnească şi chiar să cadă. Cu sau fără amandine”, este un exemplu de folosire incorectă.

Un crainic de ştiri a anunţat complicata încercare a bacalaureatului căinându-i astfel pe liceeni: „De mâine, elevii din clasa a douăsprezecea din întreaga ţară vor trece prin furcile caudine ale limbii române”. Mă rog, aici crainicul avea o brumă de dreptate, fiindcă pentru anumiţi liceeni contactul cu manualul, dacă nu cumva simpla lui vedere, este o ipostază a umilinţei. Nu putea lipsi de la apel (era să zic de la Apoel) contingentul comentatorilor şi redactorilor de sport. Domnişoare şi domnişori cu zâmbet şi aplomb ne informează în fiecare an că „săptămâna viitoare echipele româneşti de fotbal vor trece prin furcile caudine ale tragerii la sorţi””, mai exemplifică Radu Paraschivescu.

În fine, directorul unui cunoscut spital bucureştean a renunţat să însănătoşească pacienţi şi a preferat să îmbolnăvească limba română dând de ştire că „populaţia de vârstă preşcolară e pasibilă de furcile caudine ale scarlatinei şi pojarului”. Prin exemplele de mai devreme aţi văzut în ce fel poate fi deviată o expresie de la traiectoria ei bună printr-o intervenţie din registrul românei după ureche. Ca să împiedicaţi producerea fenomenelor de contaminare lăutărească, vă recomand, încă o dată, dicţionarul. Cel pe suport de hârtie nu numai că vă edifică, dar vă şi ajută să obţineţi o frumoasă musculatură a braţelor. Alternativa la dicţionar ar putea fi, bineînţeles, „Pastila de limbă”. La care vă aştept şi săptămâna viitoare”, a conchis scriitorul.